Landon

// şaptesprezece //

dragă alec,

încă mai ţin minte cât de fericit erai când ai cunoscut-o pe acacia. ţin minte cum îmi spuneai că universul era de partea ta, şi că te apropiai de acacia fără să faci ceva intenţionat.

nu ştiu cum se face, dar universul nu este deloc de partea mea.

azi, dna. de biologie ne-a spus că vom avea de făcut un proiect pentru săptămâna viitoare. cedând rugăminţilor elevilor, a acceptat să ne lase să îl prezentăm pe perechi, cu condiţia de a o lăsa pe ea să facă echipele. bineînţeles că am picat cu acacia. ştii ce e ironic, dragă frate? şi tu ai avut de făcut un proiect cu acacia. la biologie. singura diferenţă e că eu nu vreau să mă apropii de ea, dimpotrivă. vreau să stau cât mai departe cu putinţă. dar se pare că universul are alte planuri pentru mine.

după ore, acacia m-a întrebat dacă vreau să merg la ea acasă, să lucrăm la proiect. azi arăta diferit - buclele sale negre care de obicei curgeau liber pe spatele ei erau prinse captive într-o coadă împletită. obrajii săi nu mai erau îmbujoraţi, erau palizi, lipsiţi de culoare. iar ochii săi negri erau mai scurşi de viaţă ca niciodată. 

am acceptat să merg cu ea, fără să îi mai spun altceva. părea extenuată, am observat. corpul ei bântuia pământul lipsit de suflet, de emoţii.

nu ştiu ce m-a determinat să fac ce a urmat când am ajuns la ea acasă. poate că era pasiunea din glasul ei când îmi vorbea. poate că erau mâinile sale calde aşezate peste ale mele. poate erau acei ochi negri care semănau în întregime cu ai tăi.

dar mi-am pus mâinile pe obrajii săi catifelaţi şi i-am adus buzele către ale mele, reuşind iar să te dezamăgesc.

nu ştiu dc am făcut asta.

enjoy. 

btw, mai vrea cineva dedicaţii?