Landon

// optsprezece //

dragă alec,

astăzi nu aş fi vrut să vorbesc cu acacia. niciunul dintre noi nu a discutat sărutul pe care l-am împărţit, şi eu cred că este mai bine aşa. cred că după toate certurile pe care le-am avut, am fost copleşiţi de momentul de pace care am fost între noi, ceea ce ne-a condus să facem anumite greşeli. dar consider că am realizat amândoi că ar fi mai bine să rămânem amici.

după ce am prezentat proiectul la biologie, pe care am luat zece, acacia a venit la mine, în ciuda eforturilor mele de a o ignora.

"facem o echipă bună," mi-a zâmbit.

"aprob."

am încercat să plec de lângă ea, dar m-a prins de mână.

"landon," mi-a zis. "crezi că alec m-ar urî pentru că i-am sărutat fratele geamăn?"

m-am uitat la ea neîncrezător. buclele sale brunete îi înconjurau faţa, iar ochii săi erau asemănători unor găuri negre - absorbeau tot ce găseau.

nu înţelegeam de ce m-ar întreba asta. nu mi-a spus nimic după ce am sărutat-o, de ce ar face-o acum?

"atâta timp cât ai regreta sărutul, nu cred că ar fi foarte deranjat," i-am răspuns, stânjenit.

găurile sale negre mai aveau puţin şi începeau să revarse râuri de lacrimi de sânge.

"şi dacă nu regret?"