Landon

// treizeci şi trei //

Dragă Alec,

Aceasta este ultima scrisoare pe care am să ţi-o scriu. Mai ştii motivul pentru care ţi-am scris aceste scrisori? Pe lângă faptul că m-au ajutat să mă lupt cu durerea.

Cu numai câteva zile înainte de cruda ta moarte, m-ai rugat să am grijă de Acacia. M-ai rugat să îi fiu înger păzitor, dacă nu vei reuşi tu să faci asta. Aşa că am început să-ţi scriu scrisori ca să te ţin la curent cu fata visurilor tale.

Multe s-au întâmplat de atunci. M-am luptat cu sentimente, m-am împotrivit realităţii, am făcut cunoştinţă cu dragostea. Nu numai că ţi-am povestit ce mi-ai cerut, dar ţi-am descris sentimentele pe care le-ai indus persoanelor pe care le-ai lăsat în urmă.

Nu mai are rost să continui să măzgălesc foi albe cu gânduri negre, din două motive.

În primul rând, azi, în ziua în care am fi împlinit amândoi şaptesprezece ani, Acacia a alunecat încet din această lume. A plecat, dragă frate, făcându-ţi cel mai frumos cadou pe care ţi l-ar fi putut face de ziua ta.

Am încercat să nu fiu trist când am aflat aceste veşti - ştiam că locul unde merge ea este mai bun, deoarece este cu tine. M-am abţinut din a mă gândi cât de dor îmi va fi de cea mai bună prietenă a mea şi am încercat să mă bucur pentru tine.

În al doilea rând, am încetat din a avea nevoie să-ţi scriu monologuri, deoarece acum am cu cine să port dialoguri. Cassia este aici pentru mine în fiecare secundă, încearcă să nu pară prea distrusă de moartea Acaciei pentru că nu vrea să îmi influenţeze starea anormal de bună de spirit.

Ştie prin câte am trecut; anxietate, astm, pierderea ta... şi vrea să mă vadă fericit. Este pentru prima dată când pot afirma cu mâna pe inimă că sunt iubit, şi dragă frate, se simte aşa bine să pot face asta.

Nu pot spune că nu o să îmi fie dor să îţi scriu, dar ştiu că trebuie să trec peste. Ştiu că tu nu ai vrea ca eu să îmi ratez viaţa trăind-o pe hârtie, aşa că voi ieşi din lumea cuvintelor şi voi intra în lumea acţiunilor. Până la urmă, am şaptesprezece ani acum. Ce zici de un nou început?

Al tău,

Landon.

nu pot să cred că tocmai s-a întâmplat asta. după epilog, această carte va fi prima carte pe care o voi termina, vreodată.

nu știu 100% sigur dacă voi scrie o continuare, deși am o idee în minte. când am început să scriu această carte știam că vreau să fie de una singura, deci nu sunt sigură că vreau să trec peste ideea mea inițială.

sper să vă placă această ultimă scrisoare!