Landon

// douăzeci şi patru //

dragă alec,

azi, cassia m-a întrebat dacă vreau să merg la ea. părinţii săi erau plecaţi din oraş, iar ea se simţea singură. am acceptat, dar nu pot să îmi neg emoţiile.

nu am făcut nimic interesant - ar spune cineva care nu o cunoaşte pe cassia. ne-am aşezat amândoi pe patul său şi am început să vorbim. acesta a fost momentul în care am realizat că eu şi cu ea suntem la fel de distruşi.

"ştii ce înseamnă numele meu?" m-a întrebat. eu am dat din cap.

"înseamnă gol. odată tata mi-a spus că el şi cu mama au decis să mă îmi dea acest nume deoarece aşa s-au simţit ei când m-am născut - storşi de sentimente, de viaţă."

m-am uitat la ea trist, neştiind ce să îi mai spun.

"nu am mai spus nimănui asta," a continuat, "dar eu am fost concepută la o petrecere. părinţii mei nu m-au vrut niciodată - am fost 'o onestă greşeală' aşa cum îmi mai spune tata."

nu puteam să îmi imaginez ce simte. părinţii noştri ne-au iubit mereu. niciodată nu ar fi dat de înţeles că nu ne-ar fi dorit sau că ne regretă. desigur, nu se aşteptau să aibă gemeni, dar ştii cum spuneau ei mereu: "viaţa noastră este acum de două ori mai bună!"

"ştii, cassia nu înseamnă doar gol," i-am spus.

m-a privit nedumerită, dându-mi de înţeles că vrea să continui.

"cassia vine de la cassiopeia. este o constelaţie în formă de 'm' ce a fost numită după regina cassiopeia din mitologia greacă. pe alec îl pasionau foarte tare stelele, şi mereu îmi spunea povestea unei constelaţii înainte să adormim. ultima pe care mi-a descris-o este cassiopeia."

"nu te gândi că aduci rău pe acest pământ sau că îngreunezi vieţi," am continuat. "de fiecare dată când eşti tristă, aminteşte-ţi că cerul ar fi mai puţin strălucitor şi mai nesemnificativ fără existenţa ta."

nu o să mai fie foarte multe capitole din această carte, şi nu cred că o să aibă vreo continuare. 

simţeam nevoia să spun asta

oricum, mai vrea cineva dedicaţie?