// douăzeci şi opt //

2.2K 323 15
                                    


Dragă jurnalule, 

Poate că Landon are dreptate.

Poate că singurul motiv pentru care mi-am imaginat toate aceste sentimente pentru el este faptul că dragostea mea pentru Alec era reală. 

Nu am crezut niciodată că pot fi atât de influenţată de cineva ce nu mai are glas, păreri, dorinţe sau aer în plămâni. Mă aşteptam să sufăr, evident. Viaţa lui Alec nu a fost una nesemnificativă pentru mine. Dar nu mă aşteptam să mă îndrăgostesc fals de fratele său, căruia nu îi cunoşteam existenţa înainte de moartea sa. 

Nu cred că faptul că Alec îmi lipseşte enorm e singurul motiv pentru care mintea mi-a jucat feste. Consider că dorinţa mea de a fi într-o relaţie a devenit mai intensă atunci când am aflat că moartea mea ineluctabilă va veni mai devreme decât aş fi sperat. 

Mai am atât de multe dorinţe, speranţe, cuvinte. Dar nu voi avea timp să le trăiesc pe toate. Numărul meu limitat de secunde se scurge rapid. Numărătoarea inversă a început. Viaţa mea e acum, iar dacă nu o trăiesc în paşi grăbiţi, s-ar putea să nu îmi dau seama când îmi va fugi de sub picioare.


ăsta e unul dintre cele mai scurte capitole pe care le-am scris, şi este şi printre cele mai seci şi nereuşite.

nu mai sunt multe capitole din această carte, aşa că voi încerca să le fac cât mai frumoase posibil.

enjoy!

btw, dedicaţie, cineva? 


LandonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum