Capitolul 8

1.4K 152 15
                                    

DANBI

- Bla,bla,bla. spun și scot limba la el.

Evident că în momentul în care eu și Rap Monster ne-am ridicat in picioare, Jimin a venit repede și ne-a împins spre dulap aproape aruncându-ne acolo ca niște resturi de mâncare.

"- Să nu faceți prostioare." mă imită din nou Jimin cap de portocală.

- Jimin, altă treabă, în afară de proasta imitare a vocii mele, nu ai?! strig din dulap.

- Liniște, ești în paradis și acolo e doar Rap Monster, în plus, dacă vrei să devi doamna Monster trebuie să te concentrezi pe el.

Dupa asta îi aud pașii și e clar că a si plecat de lângă dulap. Îmi vine să îi smulg părul fir cu fir și sa i-l îndes undeva.

- Doamna Monster, auzi la el. pufnesc eu.

- Mie mi se pare amuzant. spune Rap Monster râzând ușor.

Dupa asta se lasă un moment de liniste intens ce mă face cât pe ce să adorm. Normal că nu am putut adormi pentru că avea o mare nelamurire și nu era destul evident pentru marele Namjoon.

- De ce mi-ai dat palma aia?

Întreabă și prin slaba lumină care intra prin crăpătura dulapului îl văd cum își duce mâna spre obrazul care a fost atins de palma mea.

Îmi dau ochii peste cap chiar dacă știu că e posibil să nu mă vadă și oftez plictisită de întrebarea lui care avea un răspuns evident.

- Pentru că mâinile tale umblau pe unde nu aveau voie. îi răspund eu.

Dupa ce spun asta nu mai spune nimic și așteptam din nou să treacă timpul, dar Rap Monster mai avea o întrebare.

- Adică vrei să zici că nu ți-a plăcut?

Mă întreabă cu curios. Tampitul lui Dumnezeu ce să îi zic acum? Ce?! Nu,nu Doamne nu pleca! A plecat! Ce să îi zic? Să spun adevarul? Sau să-l mint? Mai bine îi spun adevarul.

- Nu, nu mi-a placut. mint eu.

Dacă spuneam adevarul, adică da, mi-a placut, nu aș mai fi scăpat de gura lui și a celorlați.

- Sigur, sigur. spune amuzat.

-Așa e! Nu mint. mă enervez eu roșind de furie.

- Ce am zis? Am zis eu că nu? întreabă râzând.

- Fraierule. spun încet și nu cred că m-a auzit.

- Ai zis ceva? întreabă oprindu-se puțin din rase.

- Ce?Eu?Micuța de mine? Nu am zis nimic. spun încercând să nu râd.

- Ce micuța ești tu. spune și începe să râdă.

Am sfârșit prin a râde amândoi până când ușile dulapului se deschid. Până acum eu si Rap Monster eram îngrămădiți în dulap din cauza spațiului mic pe care îl împărțeam. Când ușile s-au deschis Rap Monster a căzut primul și eu imediat după.

Aveam ochii larg deschiși. De ce? Nu era de ajuns că am căzut peste el în fața tuturor, dar a mai trebuit să cad și cu sânii fix pe fața lui. Mă ridic imediat de pe el.

Îl vad pe J-Hope zambind ca un ingeras și pe Kookie care acum nu mai avea mâna pe telefon, ci în dreptul gurii, acoperind-o.

Inspir și expir aerul din plămâni încercând să rămân calmă, deși în alte condiții aș fi explodat.

- Cine a deschis ușa? întreb calmă zâmbind, încercând din răsputeri să îmi ascund nervozitatea.

- El! spune repede J-Hope și arată spre Kookie.

Hey Baby! Nebunie CuratăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum