Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 15

DANBI

— Acum deschide gura.

— Mi-e lene. spune Suga, iar asta a fost ultima picătură.

— Atunci mori de foame, leneșule! țip la Suga furioasă.

— Gata, gata! spune și îmi face semn sa mă calmez. Glumeam, uite. spune și deschide gura.

— Așa. spun printre dinți.

Reușesc să-l fac să mănânce tot până la urmă. După termina și ultima lingură Suga se întoarce cu spatele la mine și se acoperă cu pătura.

Las bolul pe noptieră și îmi pun mâna pe fruntea lui.

— Ai febră! spun destul de tare încât să mă audă.

— Mor. spune și se întoarce spre mine.

Îmi dau ochii peste cap și ma duc în baie înainte să se mai vaite degeaba. Caut un prosop mai mic și îl bag sub jetul de apă rece.

Mă întorc în cameră și îi așez prosopul pe frunte apoi caut în sertarul noptiere un termometru.

— Suga, ești atent la mine? spun și îi i-au fata în palmele ca să-l fac atent. Mă duc și la ceilalți apoi mă întorc să văd cum mai ești. Ai înțeles?

— Du-te. spune și închide ochii încercând să doarmă.

Mă opresc din căutarea termometrului și întorc prosopul și pe cealaltă parte înainte să plec.

Ies din cameră și cobor scările apoi merg un camera lui Hobi care are o stare mai bună decât restul

— Cum te simți ? întreb încercând să închid ușa.

— Mult mai bine. îmi răspunde vesel.

— Ma bucur! Acum mănâncă și o să te simți și mai bine. spun zâmbind larg.

Îi dau bolul cu supă și, spre deosebire de un anume Suga, J-Hope nu se plânge și nu face nazuri. Acum că mă gândesc mai bine îl cam înțeleg pe Suga pentru că nici eu nu am chef de nimic, dar pot sa mănânc singură.

Îi las medicamentele lui Hobi și merg spre următorii.

Bat cu piciorul în ușă și îmi deschide Min. Mă ajută cu tava, iar eu merg spre pat și ma așez pe marginea acestuia.

— Cum vă simțiți?

— Eu bine, dar Tae nu prea cred că e bine. spune Min îngrijorată, iar privirea îi fuge spre micul tăiețel.

— Sunt bine. spune Tae în ciuda faptului că fața lui era mai palida decât foaie de hârtie.

— Poate ai febra.

Îmi așez palma pe fruntea lui, dar nu se simțea vreo schimbare majoră încât să aibă febră.

— Nu mi se pare că are febră.

—Mai bine să fim sigure. spune Min în timp ce îi bagă un termometru în gura, iar Tae se strâmbă ușor.

După câteva secunde zgomotul termometrului ne face din nou atente la el. Min îl scoate și se uita la termometru, iar mica cută ce I s-a format între sprâncene mă face curioasă.

— Ce e? întreb curioasă de privirea ei.

— Temperatura e normală, dar el tot nu arată bine. spune și așează termometrul lângă fața lui Tae pentru a vedea diferența de rezultate

— Tae, tu ce simti? îl întreb în timp ce îi mai verific o dată temperatura cu palma.

— Că o să mor. spune și îmi dau ochii peste cap la răspunsul lui.