Capitolul 18

1.3K 128 15
                                    

D AN B I

În drumul meu spre casă am trecut pe la farmacie, dar și pe la supermarket pentru frigiderul era aprope gol și nu îi pot pune pe băieți pe picioare cu ramen instant și o sticlă de apă.

Am parcat mașina în fața casei și m-am dus imediat spre portbagaj de unde am luat cu greu plasele de cumpărături, însă partea mai complicată a fost când a trebuit să închid portbagajul.

Am deschis ușa casei cu cotul, încercând să nu scap nimic pe jos pentru că nu aș fi fost prea fericita să adun toate cumpărăturile de pe jos.

- Sunt acasă!

Chiar dacă știam deja că nimeni nu ar fi fost prin apropiere, mă așteptam ca măcar cineva să se simtă și să-mi vină în ajutor, dar am uitat că singurul de la parter e Hobi care porbabil doarme dus.

- Și nu mai e nimeni.

Concluzionez dezamăgită și merg spre bucătărie pentru a așeza toate plasele pe blat.

Bratele mele nu s-au simțit niciodată atat de ușurate. Nu cred că o să mai fac atatea cumpărături singură.

Am început să scot cumpărăturile din plase și să asez punga în care erau medicamentele într-un colț al bucătăriei ca să mă asigur că nu uit de ele. Am început să asez ușor toată mâncarea în frigider sau în dulapioarele de sus.

Am așezat jumatate din mâncare până când mi-am dat seama că nu m-am mai descaltat când am intrat în casă. Mi-am prins părul într-o coadă apoi m-am dus să-mi asez încălțămintea lângă ușă.

- Sper că nu am facut prea multă mizerie. spun așezându-mă pe vine în timp ce inspectam podeaua. Nu mai am energie și de curățat.

Un zgomot m-a facut să tresar și să mă dezechilibrez pentru câteva secunde. M-am ridicat imediat în picioare și m-am dus spre bucătărie doar ca să văd ca Namjoon reușise să arunce pe jos o sticlă de apă și două conserve.

- Ce tot faci? Nu am zis să te odihnești cumva?

- Voiam doar să le pun în frigider. spune acesta zâmbind apoi ridică sticla de apă și conservele și le așează pe masă. Exact ca înainte! spune acesta tușind.

- Da, doar că acum au ceva mai mult praf decât la început. spun dându-mi ochii peste cap. Min a avut grijă de băieți?

- Nu prea știu. răspunde Namjoon nepăsător.

- Doamne, și i-am zis să aibă grija! spun enervându-mă.

- Suntem destul de mari, Danbi. spune Namjoon prinzându-mă de umăr. Nu te mai stresa atât.

- Sunteți mari? Sigur! spun ironic. Mă duc să vad ce face Yoongi

Îl las pe Namjoon in bacatarire, iar eu mă îndrept spre camera lui Suga că să mă asigur că nu a facut febră sau altceva cât timp am lipsit.

Deschid ușa și îl găsesc pe Suga cu pătura în cap mormăind ceva.

- Serios?! întreabă nervos dându-și pătura jos și frecându-și ochii. Mai întâi Min, acum tu?! întreabă din nou și se ridică.

- Stai jos. îi spun, iar acesta se așează înapoi în pat bolborosind. Ți-ai luat pastilele?

- Da, pe toate. spune acesta întinzându-se din nou în pat. Nu mai am șervețele! se plânge imediat.

- Îți aduc mai încolo. spun și închid ușa. Unde e Min?

- La Tae, nu știu ce aveam cu Namjoon de țipau la el. spune apoi cască și strănută în același timp, săracul de el.

Hey Baby! Nebunie CuratăWhere stories live. Discover now