Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 30

D A N B I

Namjoon nu a mai rămas mult timp după discuția noastră și a plecat, iar eu am rămas singură în așteptarea surorii mele de care și uitasem. Noroc că avem tehnologie și cu un simplu mesaj de la ea în care îmi spune că o să vină și ea mai târziu m-a liniștit.

Am mers să spăl vasele, mi-am făcut un duș și m-am băgat înapoi la somn pentru începuse să-mi fie rău din nou. Încă o dată mi-am adus aminte de ce beau cu măsură și de ce ar trebui să nu mai fac excepții. Din păcate nici de un somn liniștit nu am avut parte pentru că telefonul nu mi l-am pus pe mut și suna de zor chiar în urechea mea. Bineînțeles, l-am ignorat, însă după ce a început să sune și a doua oară a trebuit să răspund.

— Hm?

" — Nu zici că dormeai acum."

— Ba da, cine e?

" — Hobi, scuze că te-am trezit, nu e așa important."

— Nu mai contează acum, spune dacă tot m-am trezit. M-am ridicat în fund și mi-am sprijinit spatele de tablia patului în timp ce îmi sprijineam capul în mână. Min e tot acolo, da?

" — A, da! E aici cu noi și ea. Voiam să mergem la piscină și am zis să te întrebăm și pe tine, dacă știam că dormi nu mai sunam." vocea brunetului suna foarte vinovată, însă nu avea de unde să știe ce fac eu.

— La ce oră vreți?

" — Păi, cam într-o oră? Nu știu dacă ai observat, dar deja e seara."

Într-adevăr nu observasem acest aspect pentru că aveam draperiile trase și oricât de puternic ar fi fost soarele tot nu putea să intre în camera mea. Nu aveam de gând să pun și alte întrebări și să îi pun pe toți să aștepte după mine. Acum că eu și Namjoon eram în relații bune aș fi putut să merg liniștită acolo până la urmă. Ar fi fost oricum cazul să mai ies și eu din casă și să nu se învârtă totul doar în jurul blondului cum a fost până acum.

— Vin, mă schimb și vin la voi.

" — Noona, vin eu la tine!"

Vocea celui mai tânăr dintre ei a sunat mai tare ca un gong și după acest anunț mi-a închis telefonul în nas. Și dacă spuneam să nu vină s-ar fi întâmplat ceva? Da, ar fi venit și mai repede.

Fără să realizez am adormit înapoi și acest mic titirez m-a trezit. Ce drăguț din partea lui să-mi tragă pătura de pe mine și apoi să mă scuture. O trezire de vis!

Am deschis ochii imediat și l-am văzut pe Kookie cum zâmbea satisfăcut de reușita sa. I-am pus palma dreaptă pe față și l-am împins de lângă mine ca să dau cu spatele de tablia patului și să mă trezesc de tot. Era aproape pe jos de râs și eu tot pe jos doar că de nervi. Totuși și eu am început să râd când am văzut cât de tare se distra.