Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 23

D A N B I

— Ți-am spus de o mie de ori că nu așa se așează tacâmurile!

Jin nu se putea abține să nu țipe la mine de data asta și chiar tind să îi dau dreptate din punctul ăsta de vedere. Nu înțeleg de ce trebuia să asez totul la milimetru! Nu e ca și cum vine președintele la masă. Nu cred că părinții lui Namjoon sunt atât de critici, doar vin să își vadă fiul nu să deguste mâncare într-un restaurat.

— Jin, lasă-o mai moale!

Hobi l-a bătut pe spate pe Jin încercând să îl mai răcorească, dar nu cred că o să aibă vreo șansă. Jin pare un perfecționist înnăscut! Mă întreb dacă reacționează așa și la altcineva în afara de mancare.

— Hobi, nu înțelegi că trebuie să fie perfect?
Nu vreau să mă fac de râs în fața doamnei Kim!

Mi-am dat ochii peste cap și am aranjat în continuare masa după modelul pe care mi l-a dat Jin. Chiar trebuie să-l întreb dacă cumva o să fie nora doamnei Kim sau doar îi place să fie totul perfect. Se stresează prea mult pentru o masă.

— Gata, Jin! am spus ridicându-mi mâinile în aer. Pot să fac pauză?

Jin a venit spre mine și s-a uitat atent pe toată suprafața mesei și s-a întors spre mine fără vreo expresie.

— Lingura e cu doi mililetrii la stânga față de cealaltă lingura. Refă!

— Ce tot vorbești?! Vrei să mori?!

— Glumeam, Danbi.

Jin a izbucnit într-un râs, iar Hobi a făcut la fel. Eram singura care se uita indignată către cei doi măscărici din apropierea mea. Aproape că luam lingura și îi scoteam ochiul.

— Nu știi să faci glume! am spus furioasă și m-am dus spre canapea.

— Haide, Jin hyung e foarte amuzant! spune Hobi oprindu-se din râs.

— Poate doar pentru voi!

Băieții au râs în continuare în timp ce eu mi-ai închis ochii și m-am așezat mai bine pe canapea.

Namjoon nu a mai ieșit din cameră și a trecut mai bine de o ora de atunci. Nu vreau să fie supărat, nu mă simt bine când oamenii sunt supărați din cauza mea.

M-am întors pe brută și mi-am sprijinit bărbia de brațul canapelei. Am privit spre Jin cum dădea frenetic din mâini așezând totul la milimetru. Șatenul își încheie ritualul aplaudând mulțumit.

— Acum ai terminat? am întrebat zâmbind. Adică, o să te mai miști mult ca o zână bună și să ranjezi totul?

— Am terminat. spune zâmbind și dându-și ochii peste cap. Dar tu, ai terminat?

— Bineînțeles! am spus încruntându-mă. Crezi că mai stăteam dacă trebuia să te mai ajut?

— Ah, nu, nu. spune șatenul chitotind. Cu toată drama asta nu ai terminat.

— Ce dramă?

— Tu și Joon. Încă nu a coborât, nu ai observat?