Smarty Pants

Capitolul 2 - Serios? Serios? Chiar ma urasti atat de mult?

Asa, am terminat capitolul 2, sper sa va placa :)

Capitolul 2 - Serios? Serios? Chiar ma urasti asa de mult?

Deci, dupa o luuunga morala tinuta de mama mea din cauza acelor bibelouri oribile si sugerarea unei pedepse 'aspre' din partea extraterestrului care ocupa corpul fratelui meu, ma aflu in camera mea. Dap, sunt in camera mea si ce credeti ca fac? Vopsesc pereti....ce sa zic, e activitatea mea favorita imediat dupa dansatul intr-un costum de floricica roz langa un stup de albine modificate genetic sa lase basici gigant pe extremitatile oamenilor nevinovati asa ca mine- pedeapsa sugerata de fratele meu.

Cel putin un lucru bun iese din toate astea, voi scapa de culoarea aia odioasa de pe pereti. Si trebuie sa recunosc, chiar ma pricep la bidinea!

In camera intra fratele meu cu o tava pe care se afla un sandwich cu jeleu si un pahar cu suc de portocale, hrana de inchisoare oferita infractorilor nefericiti care au fost pedepsiti de mamele lor ca nu au stiut sa aibe grija de vechiturile bunicii, adica zau asa, chiar si bunica a zis ca le uraste!

Ma dau cativa pasi in spate sa imi admir munca, e minunat! O singura problema, mutantul de Kevin se tot holbeaza cu o expresie natanga la peretele meu proaspat vopsit.

-Ce? il intreb eu pe el.

-Ce ar trebui sa fie aia? isi inclina capul intr-o parte incercand parca sa descopere ceva ce poate ii scapa. Da normal ca ii scapa ceva! Creierul! Si asta inca de la nastere! Si ca sa nu mai zic imaginatia! Nici de aia nu are parte!  

-Este o impletire a elementelor naturii cu-

-Da, ma rog seamana cu niste linii verzi mici si strambe pe un alt verde care seamana cu voma unui bebelus, sunt intrerupta in mod grosolan de aceasta ciudatenie a naturii despre care EI spun ca este fratele meu.

-Tu nu ai stii ce e aia arta nici daca te-ar lovi in fata, incultule!

-De parca tu stii!

-Normal ca stiu, uite! Am sa-ti fac o demonstratie! Una simpla ca sa nu iti explodeze si restul de creier ce ti-a mai ramas, acestea fiind zise iau bidineaua in mana si il manjesc cu vopsea verde pe toata fata. Gata! Voila, acum chiar pot spune despre el ca arata ca un mutant...sau extraterestru sau mutanterestru! HA! Hai ca ma pricep!

-De ce ai facut asta ciudato?! Ti s-au ars neuronii de la vopseaua de par?

GASP! Eu nu sunt vopsita!

-Eu nu sunt vopsita! Stii cate chimicale sunt in tuburile alea cu coloranti?

-Nu, nu stiu, dar tie nu iti trebuie vopsea de par ca neuronii tai sa faca implozie!

Monstrul ala e asa de enervant, de ce trebuie sa deranjeze un artist care isi vopseste ....aaaa peretii? Si ca sa mearga treaba bine, ce credeti ca face, arunca sandwichul cu jeleu in perete, painea lipindu-se de perete si jeleu peste tot si nu orice fel de jeleu, jeleu roz! ROZ! Mi-a stricat capodopera!

-Mamaaa! Andie a facut mizerie!

-Andie, fa curatenie! Striga mama de la parter. Ah, ce nesuferit! Mersi Kevin, serios mersi, de parca nu aveam alta treaba decat sa curat jeleu de pe perete, ce bucurie, nu mai trebuie decat sa arunci si unt de arahide, macar asa o sa fie sandwichul complet. Credeti ca merge sa-l lipesc pe Kevin de perete? Adica....totusi, jeleul asta e adus de un monstru malefic, poate are calitati aaa....lipicioase? Sau as putea sa-l atarn de copac cu capul in jos, sa ii dau cu unt de arahide in par si sa il las prada sobolanilor cu pamatuf aka veveritele....imi place ideea asta, muahahaha!

Imediat ce termin cu vopsitul si decorarea camerei pe care am facut-o bineinteles dupa ce s-a uscat vopseaua, ma sez in pat. Si daca va intrebati, da, am scos jeleul de pe perete, l-am pus pe Kevin sa il linga, doar era vina lui, nu ? Bine, bine, nu am facut asta dar ooo ce mi-ar fi placut sa fac asta. Ar trebui sa il parasc mamei in legatura cu toate filmuletele alea si revistele si ca sa nu mai zic de drumurile la baie de cand a intrat la pubertate....eww, scarbos!