Capitolul 5 - Un bolovan? Cineva?....Va rog?

1.7K 87 17
                                    

Capitolul 5 - Un bolovan? Cineva? ....Va rog?

Este luni. Este luni, ora 7:03 si sunt in pat. Sunt in pat si nu vreau sa ma ridic, razele soarelui se strecoara in camera mea prin perdeaua portocalie transparenta, aleasa de mama mea. Sincer nu vreau sa ma ridic din culcusul meu, dupa ce s-a intamplat ieri, m-as rani singura doar incercand sa ating cearsafurile, 7 dintre cele 10 degete ale mele sunt badajate si ma ustura! E cea mai ingrozitoare durere, nu pot suporta!

Prea dramatic? Da, asa credeam si eu, dar cel putin asa am reusit sa-l fac pe oaspetele nedorit de ieri sa plece mai repede si mama l-a pedepsit pe Kevin! Sa se invete sa isi tina picioarele acasa, ha! Tine asta pispirica! Tu esti pedepsit, eu nu!

Si da stiu, a fost ciudat si pentru mine, adica, nu mi-a zis nimeni sa strang acolo...cred ca a fost doar o faza, dap una care nu o sa se intample prea curand.

Este acum 7:06, daca ma grabesc si nu iau micul dejun poate o sa scap de drumul la scoala cu Dylan, pentru ca am sa intreb din nou, cat de greu poate fi sa o gasesti?

Ma ridic din pat, si ma loveste aerul rece de dimineata, oare de ce m-am dat jos din pat? Degetele mele ating parchetul care parca a inghetat peste noapte si imi croiesc drumul pana la baie, macar am baia mea personala, asa nu o sa cotrobaie tembelul ala de Kevin printre lucrurile mele si ma pregatesc pentru prima zi de scoala.

Uraa! O sa fie ziua vietii mele! Super, abia astept sa petrec cateva ore intr-o clasa suprapopulata cu adolescenti hormonali si instabili mental, ca sa nu mai zic ca nu cunosc pe absolut nimeni.

Dupa ce m-am imbracat in tricoul meu preferat, verde pe care scrie 'I'm happy, can't you see it on my face ?' si cu desenul unei fete nu tocmai zambarete, cu blugi si un hanorac subtire. Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca am cotrobait ca un liliac in dulap.

Ma grabesc sa cobor scarile si sa ies pe usa inainte ca mama sa ma traga de ureche in bucatarie sa mananc un castron de tarate inmuiate intr-un lichid alb vandut la magazin despre care ei zic ca este sanatos, eu am zis sa cumparam o vaca! Dar ma asculta cineva? Nu...daca stau sa ma gandesc mai bine, o vaca in curtea din spate care scoate sunete in dreptul ferestrei mele de dimineata nu este o idee asa de buna.

-Andie, nu vrei sa mananci putin inainte sa pleci? Ma intreaba mama atunci cand incerc sa ma strecor prin fata usii deschise de la bucatarie.

Kevin arata de parca are nevoie sa inghita o cantitate mare de zahar, inca putin si o sa sforaie in lapte.

-Nu mersi, nu mi-e foame.

-Dar micul dejun este cea mai importanta masa a zilei, imi spune mama facandu-mi un semn sa ma asez jos la masa. Nu mi-e foame! Dar ca sa ii fac pe plac iau un mar verde de pe masa si il musc.

-Gafa, efhti mufhumitha? Ii raspund eu mamei cu gura plina de fructul verde usor acrisor dar totusi dulce, merele verzi sunt preferatele mele.

-Esti dezgustatoare, imi zice ala, stiti voi...Kevin? Eu sunt cea dezgustatoare? Mai devreme el saliva pe masa cu lingura in mana si cu cateva boabe de cereale pe masa, care cred ca iesisera din gura lui...Ok, nu vreau sa ma mai gandesc la asta.

Nu il bag in seama pe Kevin, am invatat sa-l ignor...

-Taci din gura balosule!

Ei bine, sunt inca la inceput, nu ma judecati! E greu sa nu il insulti!

-Bine copii, gata e prea de dimineata, Kevin du-te si pregateste-te de scoala si Andie...ai grija sa nu te pierzi.

Incepe din nou acest subiect? Credeam ca am stabilit ca AM simtul orientarii, da? Podul a fost doar o intamplare, o coincidenta, la fel si mallul si la fel si scoala lui Kevin, cine ar vrea sa stie unde e?

Smarty PantsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum