Smarty Pants

Capitolul 6 - Prima zi de scoala...

Capitolul 6 - Prima zi de scoala...

-Ma bucur sa va avem in liceul nostru domnisoara Jensen.

Acesta este directorul, Benjamin Gurton, nu pare un tip prea optimist si nici nu pare foarte in varsta, cred ca are pana in 35 de ani dar cravata aia in dungi nu se potriveste deloc la costumul ala gri al lui, e oare mereu imbracat asa la patru ace?

Dylan sta chiar in spatele meu si asteapta sa primeasca detentie, poate va intrebati de ce. Sa zicem ca nu e bine sa versi cafeaua directorului pe camasa acestuia in prima zi de scoala....e vina lui, nu trebuia sa mearga cu spatele doar ca sa se uite la mine in timp ce vorbesc, am incercat sa-l avertizez, serios!

-Iar eu ma bucur sa ma aflu aici, dar...am mintit, nu sunt atat de bucuroasa, dupa cum am mai spus, sunt foarte entuziasmata sa petrec un an intreg cu niste persoane pe care nu le cunosc, sa stau inchisa intre patru pereti atunci cand sunt in clasa, sa incerc sa supravietuiesc holurilor agolemarate si felurilor de mancare din cantina, nu vreau sa ma gandesc ce folosesc ei atunci cand o prepara si pe deasupra sa ma mai enerveze si Dylan! Ura pentru mine, viata mea e un iad!

-In fisa ta scrie ca esti o eleva constiincioasa, ai note foarte mari si premii pentru invatatura, este o onoare pentru liceul nostru sa fiti studenta aici.

Sincer, nu stiam ce sa zic asa ca am dat doar din cap, serios acum, nu au fost decat cateva concursuri la care am fost obligata sa merg de profesori care considerau ca sunt cea mai buna eleva a lor, nu stiu de ce ma placeau atat de mult, eu consider ca sunt o pacoste chiar si pentru mine.

Dylan e tare plictisit, se vede pe fata lui ca abia asteapta sa iasa de aici si sa ma enerveze....din nou.

-Aici este orarul, numarul si combinatia de la dulap, iti doresc sa ai o zi buna la liceul nostru, liceul East Auburn High! Imi zice directorul dupa care imi face semn sa plec, Dylan se ridica si el de pe scaun si ma urmeaza pana la usa pana cand directorul il opreste, inca nu si-a primit detentia, pe mine ma da afara de unde puteam sa il aud pe Dylan care zicea ca ar trebui sa ma ajute sa gasesc clasele unde am ora si sa imi arate scoala, tipul asta chiar nu stie cand sa renunte?

Ma uit pe foaia pe care mi-a dat-o directorul si imi verific orarul, ok deci sa vedem, prima ora am istorie cu domnul Bruton, ce nume mai e si asta?

Asa...deci dulapul meu, dulapul meu trebuie sa il gasesc, aici scrie ca este in aripa de vest, ma indrept acolo facandu-mi loc printre studenti, inca nu s-a sunat de intrare, cei mai multi se holbau la mine, sunt cum spun acei studenti fara minte 'carne proaspata'.

Trec si pe langa echipa de majorete care erau toate numai codite impletite si zambete si rasete enervante, nu le bag in seama, cel mai probabil radeau de felul cum arat, eeh ce poti sa le faci, creierul lor care cantareste doar un gram impreuna, deoarece au minte de turma, nu poate functioana mai mult de 10 minute cel mult.

Copiii populari se luau de tocilari, aia doi din stanga mea se sarutau cu foc dupa un dulap, serios inca putin si se dezbracau si daca ar fi facut asta, eu ar fi trebuit sa imi torn acid in ochi dar nici asa nu as fi scapat probabil de imaginea pe care mi-ar fi imprimat-o in memorie.

Dulapurile sunt albastre, un albastru destul de inchis, peretii sunt albi, podelele un fel de crem spre portocaliu, sau asa cred, iar ferestrele destul de mari pentru neanderthalieni sa arunce un tocilar afara, aaa si uite cosul de gunoi e chiar dedesubt si se pare ca am avut dreptate, de acolo iese un baiat cu parul blond care isi pune inapoi ochelarii, saracul...

Asa, in sfarsit am ajuns in aripa vestica, majoritatea studentilor deja au intrat in clase, mai e cate unul ratacit care se grabeste cu cartile in brate ca sa nu il prinda pe holuri primul clopotel.