O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 2

David Sheen

     "Cazuri de dispariție și crima = acțiune și adrenalină care îți face sângele să treacă prin vene foarte rapid.,,
   
 
   Aceasta este deviza mea de când m-am angajat în cadrul poliției.
      De când am renunțat de droguri, acum realizez că viața poate fi trăită altfel. Am douazeci de ani,trebuie să mă port matur. Acum mă simt un om nou. Îî sunt dator vândut lui Tom, prietenul meu pentru că m-a ajutat să îmi schimb viața, să mă recomande pentru Academia de Politie.
   
     Eu împreună cu Dawson, senseiul chelios si Raven, prințesa sarcasmului etern, mergem către pădurea din spatele liceului Preston, în speranța de a găsi indicii sau chiar pe victimă.
       În timp ce parcurgem traseul până la destinație, neavând ce face, am luat-o pe Raven la întrebări:
     — De când ești angajată aici?
     — De cinci ani,de ce întrebi? spuse ea.
     — Așa...
           
Preț de trei minute stăm tăcuți. Văd că Raven se uită insistent pe geam. M-am decis să sparg tacerea:
     — La ce academie de poliție ai fost?
    — Academia St. George.
    — Nu cred, spun eu mirat. Și eu am fost acolo!
    — Păi, știi cum se spune, David, ce mică e lumea!
     — Mda...cam așa,spun eu cu un ton ușor plictisit.
      Se pare că eu si cu Raven am găsit două lucruri în comun: setea pentru acțiune și că am mers la aceeași academie.
    — Care a fost antrenorul tău?
    — Thomas Ryan. Al tau?
    — Ce norocoasă, Eric Hayes. Un antrenor enervant si frustrat.
    — Eh, na...nu sunt așa de norocoasă pe cât crezi, spuse ea cu un ton de modestie. Dar, sinceră să fiu, nici eu nu am fost o studentă chiar așa disciplinată.
   — Cum așa? întreb eu cu o curiozitate extrem de ieșită din comun.
   — Odată, când eram la antrenament si antrenorul nu era atent, m-am furișat în biroul lui cu un spray pentru graffiti și oarecum, posibil, i-am "decorat"
biroul si oarecum,posibil a aflat.
  — Cum?
  — Un singur lucru: Să nu te împrietenești niciodată cu turnători.
   — De ținut minte! strig eu în ton euforic, ca si cum as fi intr-un tărâm cu unicorni si...ugh, de ce gândesc ca o fată?
  — Dar asta nu e tot, continuă ea.
Odată i-am lipit totul din biroul lui cu Super-Glue.
   
     Ne-am pus pe un râs copios.
   — Interesant, dar eu am făcut una si mai și!
  — Să te aud, domnule!
   — Eu m-am furisat în biroul lui Hayes cu un pachet de piuneze care le-am înșirat pe scaun. Când a intrat,nici douăzeci de secunde nu a durat,ca a esit ca ars,cu piunezele înfipte în fund!
    — Ok, ai câștigat! spuse ea printre hohotele de râs. Apoi,am început și eu să râd timp de două minute.
    — Oh, David, nu ești așa cum am crezut...
    — Un băiat violent si vagabond?
    — Cam așa... și îmi pare rău!
    — Nu e nimic, dacă eram în locul tău, gândeam și eu în același mod.
   
      Deodată masina se opri.
     — Hei, de ce ai oprit? strig eu.
     — Am ajuns. Patrulele canine sunt pregătite, acum depinde de voi să găsiți indiciile. Raven, tu dai ordinele.
      Bine,acum e acum David. Dă tot ce poți ca să poți demonstra că ești băiat bun!

    Raven Moon
    
      Bun, am ajuns la destinație, acum trebuie să repartizeze locurile de căutare și echipa
    — Avery si Jason în partea de Est, Jacob si Watson în partea de Vest, Dawson și Ryan în partea de Nord, iar eu si cu David in partea de Sud.
     Zicând acestea, trecem la căutat.
    
     Timp de câteva ore căutăm, dar tot ce găsim sunt mormane de frunze
    — Ești sigură că datele de la Dawson sunt corecte? întrebă David. Căutăm de ore întregi.
   — Stai calm, David! Am încredere în Dawson. E omul meu...
   — Dar eu când pot să fiu omul tău?
   — Pai, drăguțule, atâta timp când îmi asculți ordinele și faci totul bine, poți să fi omul meu, dar...
     Am fost întreruptă de reacția lui David; se uită fix spre mine cu o privire așa euforică adăugat cu un zâmbet schițat, ca si cum ar fi în transă sau ceva. Dacă încearcă să flirteze cu mine...vai de mama lui!
    — Bun, ar trebui să adăugăm și tentativă de flirt pe listă!
    — Ce? Ugh, nu! Chiar nu încercăm să flirtez cu tine! Doar admirăm priveliștea.
   — Îhî, aprobăm eu sarcastic.
     
    Deodată câinii încep să latre așa de tare încât răsună toată pădurea. Vine din partea de Nord.
     Mergem în zona în care au fost câinii și descoperim o rochie roz cu dantelă și telefonul lui Scarlet.
 
   — Ka-ching! strigă David. Două dintr-o lovitură.
  — Ar mai trebui să adaugi două beneficii. Le ducem la laborator. Rezultatul ar trebui să apară în 24 de ore.
  — Am ratat ceva? veni Dawson.
  — Am găsit două indicii, raportă David.
  — Bun, felicitări tuturor, spuse Dawson. Să le ducem la laborator.
  — Tu le duci, îi dau replica lui Dawson. Noi vom reinteroga martorii.
  — Și cum îi găsim?
  — Prin registru David. Dawson când au fost la secție?
— Pe la 6:30 AM.
— Bun, David, vei sta cu mine. Ține minte: ești doar atent și nu vorbești în plus, e clar?
— Bine, am înțeles, nu e nevoie să ridici tonul!
— Bun, hai să o facem, acum ori niciodată!