O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 13

David Sheen
      Intrăm în cabană, tot ce pot să spun acum este: Oare Pied Piper-ul nostru este Joker? Pentru că este absolut înfiorător ce se află aici. Nu numai că sunt răspândite gloanțe și chiștocuri de țigară, dar totul este mânjit cu sânge. Ok, ori mă uit la vreun film horror în momentul ăsta, sau criminalul nostru este atât de dus cu pluta că să facă așa ceva?
        — Raven, tu mai cercetezi pe aici, eu mai ma uit prin restul cabanei.
       — Bine, dar fi atent, în caz dacă vin escadrilele de poliție, mă strigi.
     
    Zis și făcut! Merg către camere, încep mai întâi cu dormitorul; și acesta arată oribil. David, se pare că ai de scotocit pe-aici. Încep mai întâi de la pat, numai ambalaje și smocuri de țigară. După câteva minute, găsesc în coșul de gunoi un permis pe numele lui...Andrew Burks. Stai, parcă nu era tipul cu mașina furată?
     Mai caut și găsesc acte pe numele lui. Dacă asta este cabana lui? Dacă ăsta este Pied Piper-ul nostru, iar furtul mașinii este doar un fel de pretext de a scăpa? Ok, aici o să am mare nevoie de Raven.
     Acum mă îndrept către debara. Pfu...miroase foarte urât, a carne stricată. Deschid ușa: Nu se poate! Acum mă aflu în fața unor zeci de cadavre ale victimelor sechestrate.
        — Um, Raven? Poți veni, te rog?
        — Da, David! Care e problema?
     Îi arăt cu degetul către debara, rămâne la fel de îngrozită și dezgustată că mine.
        — Ce fel de monstru ar face așa ceva?
        — Cred că acest monstru, spun eu arătându-i lui Raven toate probele care duc spre Andrew Burks.
        — Stai, nu era tipul cu mașina furată?
       — Presupun că furtul mașinii este doar o invenție al lui ca să scape.
       — Nu prea are logică, David. Dar hai să o punem în lista de teorii.
       — În legătură cu trupurile, ce ne facem?
       — Raven, cred că trebuie să mergem la...
       — La cine?
       — Știi tu cine?
       — Ah, nu! Nu mă mai întorc la Douglas, nu după ce mi-a făcut.
       — Nici mie nu îmi convine, dar avem de ales?
       — Oh, ai dreptate!
     Se aud sirene de poliție. Oh, nu e a bună.
      — David, hai să ieșim prin spate!
     Ne furișăm prin spate. Am avut dreptate, erau escadrilele de poliție. Ne ascundem după tufișuri, încercând să le ascultăm conversația:
      — Hey Scott, spuse ofițerul cel înalt. De data asta să fim atenți că să nu vină cei doi șoricei
     — Te referi la David și Raven? spuse tipul roșcat care pare să fie Scott. Nu cred că sunt atât de nebuni că să se furișeze și să lucreze pe la spatele lui Dawson. Dar mă rog, de ce trebuie sa stăm aici?
     — Că să nu vină David și Raven, aiuritule?
     — De ce?
     — Tu chiar ești dobitoc? Tu nu l-ai auzit pe Dawosn că totul este strict secret în afacerile lui în acea cabană?
     — Dan, nu mai țipa că apucatul! Dacă ne aude cineva?
     — Imposibil, am verificat peste tot, nimeni nu este sau a fost aici.
 
     Încercăm să ajungem către mașină către mașină și să plecăm cât mai repede posibil. Din fericire nimeni nu ne-a auzit sau ne-a luat urma. Ne urcăm în mașină și pornesc cu toată viteza înainte.
      — Se pare că analiza cadavrelor a căzut, spuse Raven cu un ton mai energic.
      — Da, dar tot trebuie să mergem la Douglas să lăsăm probele.
    Privirea lui Raven se umple de oftică. E clar, încă nu i-a trecut.
      — Raven, nu este nevoie sa vii cu mine.
      — Oh, nu mai contează subiectul despre Douglas.
      — Bine.
      —  David, ce crezi că a vrut să spună ofițerul cu " strict secret în afacerile lui în acea cabană"?
      — Nu am idee, dar ar trebui să îi facem o vizită surpriză.
        — Mai întâi, să punem mâna pe Andrew Burks!