O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 20

David Sheen

    Cele trei săptămâni trecură, iar Raven mă ia din spital. Săptămânile trecură foarte greu, eu fiind foarte  plictisit. Noroc cu Raven care mă vizita în fiecare zi. Încă mai țin minte acele vorbe care i le-am spus când am fost împușcat, că o iubesc. Este adevărat, o iubesc nespus de mult, chiar dacă a fost cam autoritară cu mine, dar nu o condamn. Am ajutat-o să se deschidă, ea m-a ajutat să îmi trăiesc viața așa cum trebuie. A meritat că i-am salvat viața din mâinile Pied Piper-ului. În concluzie, o iubesc pe Raven Moon.

— Ești gata, David? îmi intrerupe Raven șirul gândurilor mele.
— Da, Raven, să mergem.
   Urc în mașină și o pornim la drum către secție. Știu că este prea devreme, din moment ce era să fiu omorât de Dawson, dar se pare că ceva se întâmplă și este nevoie de intervenția noastră.
  — Te simti mai bine, David?
  — M-ai întrebat de o sută de ori chestia asta: Da, sunt bine!
  — Doar voiam să mă asigur, din moment ce era să dai ortul popii în pădure, dacă nu eram eu să chem ambulanța.
— Atât de slab mă crezi, spun pe un ton ironic.
— Să răspund?
— Mai bine nu.
     Începem să râdem. Da, Raven este că de obicei, mereu își face griji de cei dragi, una din principalele motive pentru care o iubesc.

     Ajungem la secție, unde se pare că era împânzită de mașini militare și mașini de poliție din Illinois.
— Raven, tu știi de astea?
— Nu am nici cea mai vagă idee.
      Intrăm ușor și precauți, parcă am fi într-un film horror. Ajungem în secțiunea principala unde suntem întâmpinați cu aplauze de la generali si polițiști.
— Felicitări domnilor detectivi! Sunt generalul Patrick Stanford. Este o mare onoare să fim în fața voastră în acest moment.
     
    Wow, la asta nu mă așteptam.
— Ce se întâmplă mai exact? întrebă Raven.
— Știm că voi ați rezolvat cazul Scarlet Rose. Știm că ați prins Pied Piper-ul care teroriza femeile nu doar din Illinois, ci și din Nordul Carolinei, New York, Los Angeles și Colorado. FBI-ul îl caută de luni bune, iar voi se pare că ați fost în stare să îl opriți si sa il ucideți. Bună treabă, fără voi, femeile ar fi fost terorizare în continuare.
— Vă mulțumim, noi ne-am făcut doar datoria.
— Drept răsplată, va vom oferi locuri în cadrul FBI-ului.
      Am început să înghit în sec. FBI? Mamă, dacă sunt pe anestezic din nou? Nu, nu sunt, m-am ciupit si am simtit-o.
— Domnule general, încerc eu să răspund. Este o ofertă generoasă, dar nu credeți ca este prea generoasă. Suntem doar polițiști din Chicago.
— Ați dat dovadă de curaj și inteligență. Ar fi mare păcat să pierdeți acest prilej.
      Amândoi ne uităm că la oarța nouă. Sunt atât de uluit. Mă uit la Raven.
— Raven, ce spui? îi șoptesc.
—  David, hai să o facem!
— Deci, Raven Moon, David Sheen, v-ați hotarat?
— Sigur, domnule general. Răspunsul nostru este Da, vom accepta posturile de agenți FBI.
— Sunt foarte încântat să aud asta. Lucrul îl veți începe săptămâna viitoare, un avans că sa aveți timp să vă mutați în Washington.
— Sigur, vă mulțumim foarte mult.
— Nu, eu vă mulțumesc că  ați acceptat, va spun ca nu o să vă pară rău. Ne mai vedem!
     Acesta plecă. Chiar nu îmi vine să cred. Vom merge la FBI. Nici nu stiu ce sa fac. Oh, stai, ba stiu: trebuie să îmi adun lucrurile. Plecăm în Washington.

Raven Moon

    Este seara, iar eu si cu David  ne adunăm lucrurile pentru a ne muta în Washington. Nu îmi vine să cred că vom fi la FBI. Ma simt așa de minunat. Mai ales că va fi și David cu mine.
— Ce surprinzător a fost azi, nu-i așa, Raven?
— Da, David. Așa este.
Stau puțin pe ganduri. E timpul sa il întreb pe David dacă mă iubește:
David, pot să te întreb ceva?
— Da, spune.
— Când erai împușcat si mi-au spus că mă iubești, era adevarat.
    Chicoti si se apropie de mine. Îmi mângâie fata si îmi spune:
— Oh, Raven, dacă nu era adevarat, atunci de ce as mai fi făcut asta?
     Și mă sărută pasional. Răspund la sărutul lui dulce, sărutul lui sincer și dulce.
     Termină. Emoționată, îi răspund:
— Si eu te iubesc, iubitule.
     Mă îmbrățișează cald. Acum stiu ca el este iubirea mea.
— Ok, trebuie să strângem, nu vrem să devenim leneși, spun eu.
— Bine, bine, spuse cu un ton melodios.

    Ei, se pare că am rezolvat o crimă aproape perfectă, o crimă odioasă, care a fost oprită. Acum, gata cu șirul gândurilor vechi, acum este timpul să mă gândesc la viitorul meu de agent FBI.

Sfârșit