O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 6

David Sheen

   Mergem din nou către familia îndurerată a fetei. Ah! De ce ne obligă Dawson să facem chestii de genul ăsta? Și-așa el nu face nimic.
    Al doilea lucru , sunt singurul care a observat ceva schimbat la Raven? Firea ei se schimbă de fiecare dată când îl vede cu tipul ăla, Douglas. Băi, dacă Raven este îndrăgostită de Douglas? Oh, snap, Raven! Și eu care credeam că vei fi mai târziu o bătrânică cu o mie de pisici.
   — De când te cunoști cu tipul ăla?
  —  Te referi la Douglas? De când am intrat în cadrul poliției.
     Stăm câteva minute, stând tăcuți. Ok, e timpul să sparg gheața:
  — Și...îți place de Douglas?
  — Lasă vrăjeala, David, avem treburi serioase!
  —Oh, haide, Raven, odată și odată trebuie să îi spui, altfel concurența o să ți-l ia...dacă știi ce zic.
— David, încetează, nu te privește.
— Tu pierzi Raven, nu stiu de ce ești atât de bleagă de nu încer...
   Deodată frână i să:
   — Chiar vrei să ieși din mașină David? pufni Raven. Chiar vrei? Dacă nu, TACI NAIBII DIN GURĂ!
   — Bine, bine, tac, răspund eu pe un ton mai închis. Mamă, ce sensibilă e, a luat foc instantaneu, în mod metaforic.
  Mașina porni din loc. Oftă, apoi se hotărăște să îmi vorbească:
  — Bine, îmi place de Douglas. Gata, mulțumit?
  — Ok, asta am aflat. Al doilea lucru pe care vreau să îl aflu este de ce nu îi spui în față?
  — Chiar nu pot. Dacă mă refuză? Dacă are pe altcineva?
  — Raven, în mod normal bărbații fac primul pas. Ar trebui să încerci și să vezi care e reacția lui.
  — Tu de unde știi toate astea?
  — Experiență, draga Raven.
  Își dă ochii peste cap în semn de " vrăjeală, dar hai lasă,,. Eh, pierderea ei, eu încerc să o învăț de bine.
  
   Ajungem, pentru a doua oară la familia lui Scarlet.
  — Bine, care spune ce și cum?
  — Ce te uiți la mine, Raven? Tu ești experta!
  — Dar...
  —Stai! Am auzit eu cumva că Raven, incredibila si agera detectivă se văicărește?
— Oh, tu mereu câștigi, pervers mic ce ești!
Eu, pervers? Cred că fata asta nu s-au uitat azi dimineață în oglindă.
   În fine, ajungem în fața ușii casei, unde mama fetei ne răspunde:
  — Bună ziua, detectiv Moon si detectiv Sheen, ne cerem scuze de deranj, dar avem ceva important de transmis.
  — Nici un deranj, vă rog, intrați.
    Intrăm. Raven îmi face semn că va vorbi ea. "Da, Raven, stiu asta"!
   — Iubito, sunt...
     Tocmai îl surprindem pe tatăl victimei, pare fericit, parcă a și uitat de moartea ei.
   — ...acasă.
   — Greg, e în regulă, îl lămurește soția.
   — Millie, ce se întâmplă aici?
   Fața i se albește când ne vede. Pare foarte nelinistit, parcă l-a văzut pe diavol. Dacă Raven are dreptate? Dacă tipul ăsta este criminalul? Nu, trebuie să strângem probe pentru a demonstra asta.
   — Detectiv Moon și detectiv Sheen, luați loc domnule.
  Acesta ia loc lângă soție, pare foarte șocat de prezența noastră.
  — Este totul în regulă domnule? Ați găsit făptașul?
  — Din păcate nu, doamnă, dar vrem să vă punem următoarele întrebări: dumneavoastră i-ați verificat vreodată computerul lui Scarlet?
   — Poftim?
   — I-ați urmărit orice mișcare pe care o face ea pe Internet? Pe ce site-uri intră?
   — Da, tot ce a făcut ea pe Internet au fost doar lucruri sigure, ce are asta de a face cu moartea fiicei mele?
  — Doamnă Rose, fiica dumneavoastră nuna fost așa de cuminte pe cât o credeați.
  — Despre ce tot vorbiți, domnișoară? răspunde indignată doamna Rose.
   Raven scoate laptop-ul din geantă și le arată părinților contul ei de pe PreetyLittleBitches.

   Părinții sunt șocați de ce văd. Ei bine, doar mama pare șocată, tatăl pare fără reacție. Defapt, tatăl pare cam satisfăcut din punct de vedere sexual, având în vedere faptul că privirea lui pare profundă, iar zâmbetul mic de pe facț lui mare si grasă iese la iveală, deși își muscase buzele ca să nu iasă în evidență. Ce, sunt si eu fan Sherlock Holmes!
  — Nu...nu se poate, nu fiica noastră! spuse doamna Rose.
  — Ba se poate. Este chiar contul fiicei dumneavoastră. Toate datele și adresa IP a contului coincid.
  — Fiica noastră nu ar face așa ceva, tot ce ați găsit sunt trucate, spuse tatăl, încercând să pară credibil. Cred că o să îi dau dreptate lui Raven, tipul ăsta pare suspect.
  — Din păcate, domnule Rose, toate datele pe care le-am adunat sunt reale.
   — Nu ne vine să credem, spuse doamna Rose. Fiica noastră a fost foarte cuminte. Oh, trebuia să nu o fi lăsat cu gașca aia...
  — Oho, mai ușor, intervin eu.
  — Ah, deci acum vorbești!
  — Las-o baltă Raven. Din cine era compusă acea gașcă?
  — Era Scarlet, spunea doamna Rose. Apoi Charlie, Jason ,Colby, Janine și Ashley.
  — Bun, vă mulțumim pentru timpul acordat.
  — Plăcerea e de partea noastră, domnilor detectivi. Vă rog, vă implor, găsiti-l pe cel care ne-a măcelărit fata.
  — Nu vă faceți griji. O să facem tot ce vom putea ca să găsim criminalul. O zi bună!
   Plecăm. Ok, tatăl va fi trecut pe lista mea neagră.
  — Uhm...Raven? Cred că ai avut dreptate în privința tatălui. Adică, nu ai văzut cu câtă poftă se uita la imaginile indecente ale lui Scarlet?
  — Am văzut, dar hai să nu tragem concluzii pripite. Cum ai zis și tu, el nu are față de criminal.
   — Oh, ai dreptate.
   — Mereu, David, mereu!
   — Ești atât de laudăroasă, știi asta?
   — Mda, măcar eu nu mă transform în Sherlock Holmes de fiecare dată când găsești ceva interesant de studiat.
  — Ha, ha, am uitat să râd. Hai să trecem la treburi serioase.
  — Ok, tu o să mergi către liceul Preston unde o să îi ridici pe complicii la crimă, iar eu voi merge către strada Green lake ca să o interogheze în calitate de martor pe Molly Thompson.
  — Ok, ok, doar...nu mai fă asta, este absolut enervant.
  — Să nu mai fac ce?
  — Să nu mai vorbești atât de mult și științific, te face să pari foarte repetitivă.
  — Ok, ok, hai să mergem, fiecare către drumul lui.

Hey guys, sper că v-a placut.
Paște fericit!