O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 19

Raven Moon

      Ajung la spital unde alerg disperată să aflu starea lui David. Nu m-am simțit așa de distrusă de când tata a murit în timpul serviciului. Îmi era ca un erou pentru mine, se pare că și David la fel. David, te rog, nu pleca, nu pleca de lângă mine, fără tine mă simt un nimic pe lumea asta.
    Îi urmăresc pe paramedicii care încearcă să îi oprească hemoragia lui David. Mă aproprii de sala de operație, dar asistenta mă opri:
— Regret, nu aveți voie în sală.
— Vă rog, este prietenul meu, spun înecată în lacrimi.
— Domnișoară, va rog să vă calmati, așteptați aici ca să vă spunem ce se întâmplă în timpul operației. Va asigur ca prietenul dumneavoastră este pe mâini bune.
— Bine, spun cu o voce stinsă. Îmi pare rău.
     
       Asistenta intră în sala, iar eu aștept cu sufletul la gură cu speranța că David va fi viu.  Mereu îmi voi aminti ziua în care l-am cunoscut; am fost cam dura cu el, si puțin nedreaptă din pricina că l-am catalogat drept vagabond. Mereu îmi voi aminti ziua cand el mi-a alinat durerea provocată de Douglas. Îmi voi aminti momentul când el m-a salvat din mână Pied Piper-ului. Trebuia să fiu în locul lui, trebuia să fiu eu pe targă, sângerand si aproape de moarte, eu ar trebui să fiu în chinuri, nu David!
     
       După trei ore, chirurgul ieși.
— Dumneavoastră îl cunoașteți pe David Sheen?
— Da! Ce s-a întâmplat? Este bine?
— Da, David este înafară oricărui pericol.
        Răsuflu ușurată. Mersi mult Doamne.
— Este dus în salon, se va trezi în câteva minute. Doriți să îl vedeți?
      Dau din cap entuziasmată, iar apoi îl urmez pe chirurg. David, abia aștept să te văd!
      Ajung. David este încă sub efectul anestezicului.
— Ar trebui să se trezească este 15 minute. Doriți să stați cu el?
       Aprob, iar doctorul plecă. David arată un pic cam palid. Îi mângâi fața călduță și aștept să treacă timpul ca să se trezească. David trăiește, asta este tot ce contează pentru mine în momentul ăsta.

     Trec cele 15 minute, iar David se trezi.
— R-Raven? Tu ești?
— David, ești în viață, șoptesc euîn lacrimi.
— Și de ce n-aș fi? spuse el încercând să glumească.
   Încep unpic să râd. Îmi pare bine că este în viață, ba chiar mai mult, mă simt atât de ușurată. Dar sincer îmi pare rău să îl văd așa slăbit.
— Când voi iesi de-aici?
— Doctorul spune că vei ieși peste trei săptămâni, se pare că ai de stat aici.
— Nu îmi fac griji, atâta timp cât vei fi cu mine.
       Roșesc. Chiar si când este sleit de puteri, David își are complimentele la el.
— David, vreau să îți spun ceva, dar fi sincer cu mine.
— Orice, dragă Raven.
   Vine o asistentă:
— Ah, v-ați trezit, domnule Sheen. Dumneavoastră sunteți domnișoara Moon? continuă ea.
— Da, eu sunt.
— Oh, ok. David pomenea de dumneavoastră când era în ambulanță.
     Încă odată încep să roșesc. Până la urmă s-ar părea că el într-adevăr ține la mine.
— Mă tem că va trebui să plecați. Pacientul trebuie să se odihnească.
— Oh, sigur. Ne mai vedem, David.
— Să fi sigură.
    Ies din spital. Mă simt atât de bine că l-am văzut pe David. Mă simt atât de bine că am putut vorbi cu el. Abia aștept ca David să se facă bine si sa iasă din spital.

Hello guys, sper ca va plăcut acest capitol. Vă mulțumesc pentru cele 1k de lecturi. Înseamnă foarte mult.