O crimă aproape perfectă( Wattys2016)

Capitolul 17

David Sheen

    Grăbiți, mergem înapoi la locuința familiei Rose, unde adevăratul Pied Piper trebuie prins. Trebuie să țineți minte că este un criminal periculos, orice ni se poate întâmpla.
     Ajungem într-un suflet, și ne apropiem de casa lui. Înăuntru se adu țipete și împușcături.

    Dăm năvală peste el și ne poziționăm armele către el:
— Poliția din Chicago!
— Nu vă apropiați, altfel soția o pățește!
     Doamna Rose este ținută ostatică. Este legată la gură, mâini și picioare si avea vânătăi peste tot; aceasta tremură de frică, iar el tot o înghionteste ca să înceteze.
— Deci, ați aflat de venirea noastră, spuse Raven.
— Cum de nu aș fi putut, de nu mă anunță prietenul vostru?
— Despre ce tot vorbești?
— Ce, l-ai uitat pe locotenent Dawson, domnișoară Moon?
   
       De aia nu a vrut Dawson să mai participăm la acest caz, chiar el a fost complice în tot acest timp. Nenorocitul, o să plătească cu vârf și îndesat pentru ce a făcut!
— El de curând mă ajuta în mica afacere cu escortele de pe site. El le ademenea, iar eu intrăm în acțiune. Ce mult îmi plăcea să le aud țipând, oarecum mă satisfăceau.
—  Ești un om bolnav, Greg! spun cu un aer furios.
— Ah, bolnav este un cuvânt așa de banal, să spunem că sunt vrăjit de frumusețea femeilor...mai ales a partenerei tale!
   
       Și îi dă drumul femeii. Încerc să o eliberez, apoi văd că Pied Piper-ul nostru se apropie mult de Raven...chiar foarte mult.
— Domnișoară Moon, ți-a spus cineva cât de frumoasă și de fermecătoare ești?
— Greg, nici să nu te gândești să te atingi de Raven!
— Sau ce? Oricum, tu ești doar un adolescent mucos, Raven merită ceva mai bun, nu-i așa?
     Și scoate un cuțit care il pune lângă gâtul ei. Raven pare foarte speriată. Eu sunt de-a dreptul speriat ca naiba, dar și furios de tot, cu gândul că poate îi va face ceva lui Raven. Ea încearcă să scape din mâinile psihopatului, dar acesta o strânge tare în brațele lui.
— Ultima șansă, Raven Moon: Vrei sau nu să fii cu mine pe veci?
— Să nu îndrăznești să o rănești!
— Sau ce, drogatule? apoi începe să râdă în mod psihopat.
      Apuc pistolul și începe să îl împușc de două ori pe Greg: Odată în piept și odată în cap. Raven rămâne blocată pentru un moment, apoi mă îmbrățișează tare.
— Mulțumesc, David! spuse ea tremurând și plângând.
— Gata, Raven. Totul va fi bine, îți promit.
    O calmez pe Raven, apoi încercăm să comunicăm cu victima.
— Doamnă Rose, sunteți nevoită să veniți la secție pentru clasarea cazului.
— Orice e necesar, detectivi!
    După ce chemăm salvarea , mergem cu Doamna Rose către secție, unde ne va da multe detalii despre ce se întâmplase înainte să venim.

     
    Este aproape seară, soarele încet încet începe să apună, făcându-i loc lunii să triumfe pe cerul înstelat al nopții. Ajungem la secție unde mergem către sala de interogări. Doamna Rose încearcă să se liniștească după socul trăit acum câteva ore. Noi intrăm cu un pahar cu apă care îi intindem doamnei Rose, apoi trecem direct la subiect:
— Puteți să ne spuneți ce s-a întâmplat acum câteva ore? Să ne spuneți cum ați ajuns legată si agresată?
— Greg se purta foarte ciudat. Devenea din ce în ce mai neliniștit, pomenea ceva de Scarlet si de niște escorte. Mă gândeam că poate fi un fel de sindrom post- traumatic sau ceva de genul. Apoi în dimineața asta, am găsit niște fotografii și scrisori. Erau de pe site-ul de dame de companie in care spuneați că Scarlet era implicată. 
— Le aveți la dumneavoastră?
— Da.

    Și le întinde pe masă. Într-adevar, erau de pe site-ul de pe PrettyLittleBitchies. Erau scrisori cum că escortele comandate de el au fost livrate. Pe lângă scrisori, erau trimise si fotografii cu escortele.
— Am aflat că lucra cu un ofițer din cadrul poliției în afacerea asta... parcă Dawson îl chema...
— Aveți dreptate, el este.
— Revenind la subiect, am aflat despre mica lui afacere, și am aflat că el a ucis-o pe Scarlet. Atunci am început să îl investighez. Și-a dat seama că știu, așa că m-am bătut, m-a bătut până mi-am pierdut cunoștința. Apoi m-am trezit legată, nemaiputând să fac nimic.
— Îl cunoașteți pe Andrew Burks?
— Da, este fostul meu soț. Mare greșeală că am renunțat la el. Puteam să trăim fericiți, cu Scarlet.
     Deodată începe să plângă:
— Of, Scarlet, puiuțul meu, ce am făcut? Îmi pare rău că ți-am făcut asta!
— Doamna Rose, nu este vina dumneavoastră...
— Ba da, eu m-am căsătorit cu un psihopat!
— Doamnă Rose, continua Raven, i se putea întâmpla oricui. Vrem să știți că Scarlet mereu vă va iubi, chiar și de  sus. Vă va tine minte ca o mamă iubitoare ce i-ați fost.
— V..vă mulțumesc, spuse printre lacrimi.

      Interogatoriul a fost finalizat, la fel si cazul...ei bine, aproape, mai trebuie să prindem pe cineva și acel cineva este Dawosn.
— Raven, se pare că Dawson este ultimul nostru suspect.
— Da, așa e. Ok, trebuie să fim extrem de atenți, să nu afle că îl urmărim.
      Sună telefonul, ciudat...număr anononim.
— Alo?
— Poate că ați aflat că eu si cu Greg Rose am condus acea mică afacere, dar nu cred că voi fi așa de ușor de prins!
— Dawson?
— Tu si cu Raven, la miezul nopții , în pădurea din spatele liceului Preston. O să rezolvăm asta așa cum trebuie.
      Si închide.
— Raven, ce ne facem?
— O să îi facem jocul David, o să îi facem jocul în așa fel încât să îl prindem pe ticălos.