Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 2 Pariul

Perspectiva lui Jake

Cum am ajuns de la școalã, ne-am pus la masã. Stãteam la masã eu, mama, tata și prietenul meu Zack.

-Cum a fost la școalã? întrebã mama.

-Bine, mormãi eu. Oarecum. Toate fetele sãreau pe mine.

-Asta te deranjeazã? mã întrebã Zack. Eu aș fi bucuros sã sarã toate pe mine.

-Ei bine, eu nu. Fiindcã toate au sãrit pe mine, au aceeași etichetã. Fete nebune care se uitã doar la cum aratã un tip. Nu e ok.

-Dar ai vãzut vreo fatã care ți-a plãcut? intervine mama.

-Hmmm...nup! zic eu. Toate-s la fel.

Tata ne ignorã. Dupã ce a terminat de mâncat s-a dus sã spele vasele. Mama i-a sãrit în ajutor. La masã mai eram doar eu și Zack.

-Știu eu o fatã care nu e ca toate, rupse el liniștea.

-Mã îndoiesc.

-Lucy Angel. E prietenã cu verișoara mea. Crede-mã, e altfel.

Îmi dau ochii peste cap.

-Nu conteazã doar fetele! zic eu.

-Amice, ești în liceu. Doar fetele conteazã.

Dupã replica lui Zack, mã las ușor pe spãtar. Chestia cu fata aia mi-a dat de gândit.

-Zici cã nu e la fel ca celelalte? întreb eu.

-Nup.

-Atunci hai sã o testam. Facem pariu cã pânã de Revelion o sã fie moartã dupã mine?

-Punem, zise Zack.

Am dat mâna. Pariul era facut.

-Dar hai sã îl complicãm! zise Zack. Pun pariu cã nu o poți vrãji pe Lucy și nici nu poți sã o faci sã iasã cu tine!

Era greu. Zack nu punea pariuri pe care știa cã le va pierde. Totuși, eu sunt Jake Hunter!

-Accept! spun eu și dau mâna cu el.

O sã fie greu, dar mie îmi place sã fie greu.

De dimineațã

Alarma asta tâmpitã mã trezește. Mã uit la ceas. E doar 07:45. Stai ce?! Cu viteza luminii sar din pat și mã pregãtesc. La 07:55 eram la școalã. Îl vãd pe Zack.

-Neața! Care e Lucy? întreb eu.

-Aia de lângã Amy. Succes. Vei avea nevoie.

Îl ignor și fug cãtre Lucy.

-Bunã dimineața, frumoasã domnițã, o salut eu.

Ea se întoarce și-și ridicã sprânceana stângã. Își dã ochii peste cap și îmi spune:

-La revedere, chestie!

Se întoarce și pleacã. Eram șocat. Fata asta a spus doar trei cuvinte și m-a fãcut sã înțeleg cã nu am șanse. Wow. Va fi greu. Dar nu renunț. Mã duc spre ea și o depãșesc. Merg la ușa de la intrare și i-o deschid. Fac și o plecãciune. Ea îmi dã una peste mânã și scap ușa. Fix asta voia. Apoi ea a deschis singurã ușa și a și închis-o dupã ea. Zâmbesc puțin și apoi mã duc dupã ea.

-De ce mã ignori? o întreb direct.

-Deoarece ești un mãscãrici de bãiat care vrea sã fie cu toate fetele. Alte întrebãri? zise ea dur.
-De ce ești rea, Lulu? îi zic eu cu un zâmbet fermecãtor.

Mã privește cu toatã ura din lume.

-Niciodatã în viata ta de arogant sã nu îmi mai spui Lulu! zise ea.

-Ei haide! O fatã frumoasã cu un nume frumos. Lucy. De ce ești așa irascibilã, Lulu?

În momentul acela am primit o palmã dupã cap. Tare. Lulu plecã în clasa de biologie iar eu am urmat-o. Pânã sã fac ceva, din ușã mã strigã directorul.

-Jake Hunter. Hai în biroul meu.

O privesc pe Lucy care râdea învingãtoare. Îi arunc o privire de Nu scapi tu de mine! și plec. Când am ajuns, directorul spune:

-Jake, ești nou. Cred cã îți trebuie un ghid. Ai vreo preferințã?

Eram gata sã spun Zack sau sora mea mai micã, Elizabeth, dar atunci mi-a venit o idee.

-Lucy Angel, zic eu.

-Bunã alegere. E veche în școalã și te va îndruma bine. O sã o chem chiar acum, zise el.

Peste cinci minute, o Lucy îngrijoratã intrã pe ușã.

-M-ați chemat, domnule director? întrebã ea.

-Da , domnișoarã Angel. Aș vrea sã te rog sã fi îndrumãtoarea domnului Hunter pânã se obișnuiește cu școala.

Mã întorc și îi zâmbesc.

-Bunã ,Lulu. Ne vom distra pe cinste!

O vãd cum se învinețește de furie. Eu zâmbeam, ignorând fața ei.

-Desigur, murmurã printre dinți.

-Azi aveți liber. Puteți pleca.

Dupã ce am plecat, Lulu era foarte nervoasã. Asta era singura cale sã câștig timp.

-Deci, Lulu, tot cu mine ai rãmas. Acceptã-mã odatã pentru cã ambii știm cã ești moartã dupã mine! zic eu.

Pe ea o pufnește râsul.

-Nici într-o mie de ani luminã! zise ea.

-Tu nu ești prea sociabilã, nu?

-Ba sunt, dar tu ești un arogant nesimțit care se dã la toate fetele.

-Nu mã dau la toate fetele! Doar la tine, Lulu, zic eu.

-Frumoasã încercare! Nu ți-a mers.

-Pot da mãcar pe restart? întreb eu optimist.

-Nu, zise ea scurt.

Ceva din discuția asta mã face sã zâmbesc. Da, Lucy e o provocare dar sunt hotãrât sã câștig pariul. Va ceda. Așa fac toate. O privesc și vãd cã ochii ei parcã aruncã fulgere. Întoarce și ea capul și spune:

-Dacã mai ai de gând sã spui vreo replicã deșteaptã, te rog sã o pãstrezi pentru tine.

-Dar vreau sã o împãrtãșesc cu tine, Lulu.

-Pãcat.

Se întoarce iar cu fața în altã parte și pleacã mai departe. Fata asta ori e mai ciudatã, ori nu recunoaște cã mã place. O vãd cum pleacã nervoasã. Ea nu e ca celalalte. Nu poartã tocuri sau rochii. Nici fuste. Pe ea o vedeai doar în blugi și teniși. Fãrã sã mã mai gândesc de douã ori, mã duc dupã ea.

-Tu nu trebuia sã îmi arãți școala? o întreb eu.

-Tu nu trebuia sã mã lași în pace? zise ea.

-Nu te pot lãsa singurã , Lulu! Tu ești Lulu a mea!

La aceste cuvinte se opri și se întoarce cãtre mine, își aruncã ghiozdanul pe jos și scoase din el o sticlã cu apa. O desfãcu și mi-o turnã pe toatã în cap, zicând:

-Eu nu sunt Lulu a ta!

Aruncã cu sticla golitã în mine ,își luã ghiozdanul și plecã. Am ales sã nu mai spun nimic și sã plec prin cealaltã ieșire. Fiindcã Lucy nu mai voia sã îmi arate școala și eram scutiți de ore, am plecat acasã. Tata fusese surprins cã am venit devreme, iar mama cã sunt ud din cap pânã în picioare. Am ales sã nu le spun nimic și sã mã duc în camera mea. Dupã ore trebuia sã vinã Zack. Nu știu de ce dar fata asta chiar e altfel. Și mã îndoiesc cã totul se va termina repede. Dar e doar prima zi. Mai am timp pânã de Revelion. O sã o cuceresc!

Corectat.