Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 23 Marea decizie

Perspectiva lui Lucy

Cand m-am trezit, Kimmy si Jake disparusera. M-am ridicat lenesa. Nebuna cred ca l-a tarat naiba stie unde. M-am dus dupa telefon dar m-am oprit. Cineva sunase la usa. Am deschis usa iar Beth sari pe mine.

-Lucy! Ce bine ca te vad! zise ea.

-Si eu ma bucur sa te vad! Ti-au dat drumul mai repede. zic eu.

-Da. Unde-i Jake?

-Kimmy l-a furat.

-Cum adica l-a furat?

-Adica l-a lovit cu o bata in cap si l-a tarat nu stiu unde.

-Si tu esti ok cu asta?!

-Nu. Doar ca de abia m-am trezit din propriul lesin.

Beth ma privi ca pe o nebuna. De fapt, probabil ca si sunt. Ea nu stia de Kimmy. Ea nu stia de multe. Am oftat. Am poftit-o in casa si i-am povestit tot. Cand am terminat, Beth era socata. Cand isi reveni, spuse hotarata:

-Gata. Sun la politie. Fata e nebuna. Mi-a rapit fratele, te-a lovit cu o bata in cap si, cel mai rau si cel mai rau, cred ca ti-a furat ceva.

-Ce? intreb nedumerita.

-Nu stiu. Simt ca ceva nu e ok. Ti-a furat ceva. Verifica. zise hotarata.

Am inceput sa cercetez casa. Am intors-o pe toata pe dos si nimic. Totul era ok. Nu imi furase nimic. Si atunci m-am gandit altfel. Ce imi putea fura si nu puteam observa in veci ca a fost ea? Si atunci am realizat. Mi-am luat haina si am tipat catre Beth:

-Elizabeth, in masina. Kimmy nu a furat nimic. Urmeaza sa fure.

-Ce? intreaba Beth coborand scarile.

-Fericirea mea. L-a luat pe Jake, care e foarte important pentru mine. Mai vrea sa ia pe cineva important.

-Pe cine?

-Amy.

Beth se albi. Gandeam la fel. A urcat cu viteza luminii pe locul de langa sofer. M-am asezat pe locul soferului. Am pornit masina si am apasat acceleratia cu toata puterea. Mergeam spre Kimmy.

-Kimmy nu o sa fie acasa. Asta e cert. Vrea sa te faca sa suferi. Ce le-ar face? intreba Beth.

-O sa se duca exact in locul de unde incepe istoria familiei mele. La cimitir. zic eu.

-Cum?! O da, e normal ca totul sa inceapa intr-un cimitir nu?

-Intr-un fel...nu conteaza! Trebuie sa ajumgem repede pana nu face Kimmy vreo prostie.

Cand am ajuns la cimitir, Kmmy intra in C.A. La naiba cu fata asta! Am fugit spre capela. Kimmy statea pe jos. Cand am intrat, Kimmy s-a intors.

-Ma vor. Stiu cine sunt. Stiu de Clark. Stiu de matusa Kora si tot. Lucy, apara-te! Spiritele sunt nervoase! urla ea.

-Cum?! Kimmy, e o aiureala. Nimeni nu vine dupa tine. zic eu.

-Prostii! Pentru tine e usor! Tu nu ii auzi...nu auzi nimic!

Am privit-o uimita.

-Au scapat. Jake si Amy sunt bine. Deocamata. Fugi. Fugi cu ei. Salveaza-te de istoria familiei. Haide! Fugi acum! urla Kimmy la mine.

Dintr-o data, un mare void ze deschise si o inghitii pe Kimmy. Cu ultima putere, tipa:

-Traieste!

Si fu ingitita. Am iesit in fuga din capela. Afara erau Jake, Amy si Beth. Am sarit in bratele lui Jake. Voiam sa plang. Totusi, am declarat:

-Sa plecam naibii din orasul asta blestemat!

Am pornit catre masina, putin speriati. Cand am ajuns, aveam un apel . Mama lui Kimmy. Am sunat-o inapoi.

-Alo? se auzi vocea ei trista.

-Buna ziua. Am vazut apelul...

-Sa terminam cu bazaconiile, Lucy! Am simtit ce a patit fata mea. Kimmy e pierduta.

-Nu stiu...

-Ba stii. Stii bine. De ce mai esti aici? Trebuie sa pleci. Se intoarce. Dupa tine. Pleaca. Trebuie.

-Asta fac. Plec. Impreuna cu Jake,Amy si Beth.

-Uiti persoane, draga.

-Cum?

-Ai nevoie de dibacia lui Zack, creierul lui Jeff si de un obiect.

-Care?

-Jurnalul mamei tale. E la mine. De fapt, acum e la tine. Cauta sub revista de pe masuta de cafea.

M-am indreptat catre masuta. Sub revista era o agenda vechie, cu coperti maro, din piele si file ingalbenite de vreme.

-O sa te ajute. aud vocea ei in telefon. Fugi. Plecati impreuna si aveti grija. Fereste-te de el.

Dupa astea, inchse. Am strans la piept jurnalul si am anuntat gasca:

-Ii luam pe Zack si Jeff si ne miscam fundurile de aici!