Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 8 Noul Pariu

Perspectiva lui Jake

Dupa ce s-a departat Lulu, m-am facut rosu de furie. Cine naiba a sunat la usa? M-am dus la usa si am vazut cum  Lulu il primea pe Zack. Zack? Din vina lui am pierdut un sarut cu Lulu? Pe langa sarut, castigam pariul. Iar Zack a stricat tot.

Dupa ce s-a asezat pe canapea, Lulu s-a dus sa aduca jeleuri iar eu l-am privit cu atata ura de se albise.

-Ce? intreba Zack.

-Te urasc. Din tot sufletul. zic eu.

-De ce?

-Mai aveam un centimetru si o sarutam pe Lulu!

-La naiba! Glumesti!

-Pe naiba! Vorbesc serios! Un centimetru,frate!

-Pai scuze. Oricum, am o idee sa facem totul mai interesant.

-Ce idee?

-Ai timp pana la Balul Toamnei sa o faci pe Lucy sa te sarute.

M-am oprit. Am inceput sa imi numar sansele in minte. Aveam cam 1% sanse de reusita. Ma bazez pe acel 1%.

-Sunt de acord. zic eu si intind mana. Cat mai e pana la Balul Toamnei?

-O luna. zise in timp ce dadeam mana.

-Cat?!

-O luna.

-Adica 4 saptamani?!

-Dap.

-28 de zile?!

-Dap.

-672 de minute?!

-Nu stiu,frate! Nu-s bun la mate!

-Sunt mort! zic si imi arunc mainile in aer, revoltat. M-O-R-T! Foarte mort!

-Daca esti ce tot zici tu ca esti, vei reusi sa o cuceresti in 28 de zile.

Avea dreptate. Ma dadusem mare si tare si uitasem un lucru. Nu eram Superman ca sa o conving pe Lulu sa fie a mea. Dar...poate nu e asa imposibil.  Imi venise o idee.

Pana sa apuc sa il mai amenint pe Zack, apare Lulu cu multe jeleuri colorate in...boluri in forma de sicrie?

Eu si Zack o privim nedumeriti dar ea ne ignora si pune jos sicriele.

-Amy nu mai vine. Are treaba cu familia. zise Lulu si il privi pe Zack.
El fugi repede pe usa murmurand un ,,Am uitat,pa!".

-Ăăă...Lulu? zic eu.

-Ce? zise ea.

-Ce e cu sicriele?

-Pai, ma gandeam ca sunt dragute.

-Da, pentru cineva mort.

-Asculta, nu iti convine, mergi acasa!

-Ambii stim ca nu plec pana nu se intoarce tatal tau. Nu te las singura si nici nu ai acceptat sa vii la mine.

-Nu poate sta sora ta cu mine?

-Nu poate avea grija nici de un biet peste. Nu o las cu tine.

Se stramba. Lulu habar nu are cati pestisori nevinovati a nimicit micuta si inocenta mea surioara.

Isi dadu ochii peste cap si inghiti niste jeleuri albastre. Nu stiu de ce dar lui Lulu ii placeau. Am gustat si am inteles de ce. Culoarea nu avea legatura cu gustul. Cele albastre au gust de cirese.  Nu inteleg logica , dar Lulu are o vorba:
,,Logica mea e egala cu zero si e totodata numai nebunie!"

Dar intr-un fel iubesc, chiar iubesc nebunia ei. Ea e nebuna, eu sunt nebun, noi ne potrivim. Asta e noua mea logica. Motto-ul meu.

Dupa ce termina de mancat jeleurile albastre (toate jeleurile albastre) se pune pe canapea si incepe sa zambeasca.

-Ce? intreb eu curios.

-Nu doar ca...ma gandeam la mine. La tine. De fapt...la noi. Am inceput sa ne imprietenim nu? zice ea.

-Ah...da. Prieteni. Atat?

-Normal. Ce altceva ai vrea sa fim?

-Pai...eu te-as cam vrea ca iubita.

Lulu rase.

-Nu o sa ma ai ca iubita. zise ea.

-De ce? Sunt doar Jake Hunter. zic eu si zambesc.

O pufneste rasul si nici gand sa se opreasca. Dintr-o data, telefonul ii intrerupe minunatul ras.

-Alo? Da, Lucy Angel. Politia? spune Lucy.

Ea se albeste.

-Ce e, Lulu? o intreb.

-Tata...a-a avu-avut accident! zise ea si lesina.

#Corectat