Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 4 Alergia si fuga din spital

Perspectiva lui Jake

Mi-am intors capul si am privit-o pe Lucy. Imi parea rau de ea. Mama ei murise iar tatal ei nu prea era acasa. Nici tata nu prea era dar stateam cu mama.

Ma uitam la ea si ma gandeam daca ea este doar un pariu. Oare Zack a fost mai istet si a facut-o special? Mi-am alungat acest gand si m-am intors sa ma uit la film.

De dimineata

Stupida mea alarma ma trezeste la 06:30. Ma gandeam ca poate azi o sa ii iau lui Lucy niste flori ca sa o imbunez. De fapt, ca sa castig pariul. Nu voiam sa ii dau satisfactie lui Zack si sa il pierd. Eram hotarat sa il castig. Poate ca era doar asta, poate ca nu. Ok ok. Glumesc. Normal ca doar asta e! Lulu nu e genul meu.

Imi deschid telefonul si fix atunci ma suna Zack.

-Care-i treaba? Esti gata sa renunti? ma intreba el prin telefon.

-Pe naiba! Sunt asa aproape! Sunt sigur ca deja ma place. Uite. Azi ii dau flori si vei vedea ca ma place.

-Ihm. Ce flori?

-O sa ii iau niste lalele. zic mandru. Am auzit ceva cum ca Lulu e obsedata sa le aiba in casa sau ceva de genu'.

-Ok amice, ar trebui sa stii ca sunt sigur ca tu te indragostesti de ea.

-Ba nu! ripostez eu.

-Frate, i-ai zis Lulu.

Dupa ce zise asta inchise. Era un dobitoc. Un dobitoc care avea dreptate. Dar nu in totalitate. Da, i-am spus Lulu dar nu o plac. Nu ma indragostesc de ea si nici nu o sa o fac!

Furios, am aruncat telefonul si apoi m-am dus sa ma pregatesc. Dupa ce am plecat de acasa, m-am dus spre scoala. Kimmy, una din fetele bogatane si intepate de la scoala, ma vazu si veni.

-Jake scumpi! Sunt aici! Jake? De ce iti ignori iubita?

-Nu o ignor. zic eu sec.

-Pai atunci de ce te purtai asa cu mine?

-Nu tu esti iubita mea.

-Dar cine altcineva? zise ea.

-Lulu. murmur eu fara sa ma auda.

-Poftim?

-Nu am nici o iubita. Lasa-ma.

Dupa ce am scapat de ea, m-am dus si am luat un buchet de lalele. M-am dus spre scoala. Cand am ajuns, Lulu statea cu Amy si Zack . Cand ma vazu, Zack fugi la mine speriat.

-Chiar i-ai luat lalele?! Frate, credeam ca glumesti!

-Nu am chef de dastea! Ma duc sa ii dau florile!

M-am dus la Lulu si Amy.

-Hei fetelor. Lulu, astea sunt pentru tine! zic eu cu zambetul pe buze.

Lulu mari ochii in timp ce Amy a aruncat florile mele departe.

-Idiotul naibii! E alergica la lalele! zise Amy clocotind de furie.

In secunda doi, Lulu cazu lata pe asfalt. Zack a fugit la asistenta in timp ce Amy incerca sa o trezeasca. Eu eram paralizat. Din cate am inteles, alergia ei era de fapt o boala. Din vina mea, ea avea 55% sanse sa moara.

Au dus-o la spital iar orele s-au anulat. Eu, Amy si Zack am fost la spital. Cand am intrat in salon, imi venea sa lesin. Lulu era pe pat , dormind. Tatal ei era in Londra deci nu avea cum sa ajunga aici, in California asa de repede. Amy si Zack au trebuit sa plece urgent caci un verisor a avut un atac de cord asa ca am ramas doar eu. Am stat cu Lulu in salon.

-Imi pare rau. Jur ca nu stiam ca esti alergica! Eu...eu...trebuie sa stii ca...eu si Zack... zic eu.

-Domnule Hunter? ma intrerupse asistenta.

-Da?

-Am primit ordin sa va spun ca trebuie sa aveti dumneavoastra grija de domnisoara Angel tinand cont ca tatal ei nu poate veni.

-Desigur.

-Jake? se auzi vocea lui Lulu. Ma simt bine. Pot merge la mine acasa . Nu am nevoie de dadaca. Mai ales de dadaca Jake!

Cand m-am intors am vazut-o bosumflata. Dar, de fericire, am strans-o in brate.

-Lulu! Esti bine! urlu eu fericit.

-Da,sunt! Tocmai de aceea ma descurc singura.

Ambi ne uitam la asistenta.

-Domnisoara Angel, imi pare rau dar asta e ordinul. Dumneavoastra si domnul Hunter sunteti scutiti de la scoala. zise ea.

-Perfect. Hai, Lulu! Mergem sa iti faci bagajele. zic eu.

-O nu! Eu nu plec din casa mea! zise ea.

-Fie! Vin eu la tine.

Lulu se stramba dar nu comenta. Stia ca nu are de ales. Am lasat-o singura in salon si m-am dus sa completez fisa de externare si tot.

Acum, ca o sa stau la Lulu, o sa am mai multe sanse sa o cuceresc si sa castig pariul.

Cand am intrat in salon, am inlemnit. Nu mai era nici o Lucy in salon. Fugise. Am fugit la asistenta si dupa ce a aflat, a dat alarma. Nu iesise pe usa deci mai era un singur mod prin care sa iasa. Pe geam. Ar fi nebuna sa o faca. Totusi, cand am fost la ea acasa, era pe canapea si manca nutella.

-Cum ai fugit? o intreb eu.

-Pe geam.

-Cred ca glumesti.

-Cu siguranta nu.

Am oftat si m-am aruncat pe canapea langa ea.

-Stii ca ma faci sa innebunesc? o intreb.

-Nu imi pasa.

-De ce esti asa de rece cu mine si nu ma lasi sa ma apropii de tine?

-Deoarece esti un nesimtit care vrea sa fie cu toate fetele si, daca se poate , sa aibe mii de iubite.

Eram socat. Asta credea despre mine? Credea ca vreau sa fiu cu mii de fete si deastea?

-Te inseli. ii zic eu. Nu vreau mii de fete. Vreau o fata buna la suflet, care sa nu se lase si care sa nu ma placa pentru banii tatalui meu sau pentru frumusetea pe care unii zic ca o posed. Vreau sa ma placa pentru cine sunt.

Dupa ce am incheiat, ea se uita la mine. Avea ochii uimiti dar totodata tristi. Dupa multa liniste spuse:

-Mama era asa. Mama mea il iubea pe tata pentru cine e.

-Tu ce iti doresti de la un baiat? am spus si apoi am regretat.

M-a privit usor apoi se intoarse iar si spuse:

-Vreau pe cineva care sa fie el insusi cu mine. Cineva care sa ma placa asa cum sunt. Cineva care sa nu se uite si la altele. Cineva care sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine.

Am privit-o iar. Fata asta nu merita sa fie un pariu. Lulu ma mai privi o data si apoi se ridica.

-Camera de oaspeti e la etajul unu. In fata camerei mele. Nu ai cum sa nu o gasesti. Noapte buna. zise si pleca sus.

-Noapte buna. zic si eu.

De fiecare data cand reusesc sa ma apropii de ea, ea pune un blocaj si nu ma lasa sa trec de el. Ea e...un pariu. Si cu asta-basta! Nimic altceva pentru mine.

#Corectat