Ce-i în neregulă cu vecinul ?

Capitolul 3

Când ieși din curte o văzu acolo, pur și simplu sprijinită nonșalant de gardul viu, îmbrăcată cu o salopetă cu floricele colorate și o pălărie neagră ce completa întreaga sa apariție.

— Te miști mai rău ca o gagică la prima ei întâlnire.

Tobias însă nu spuse nimic ci doar pufni enervat. Dupe ce că îi lasă timp, să nu zică dupa că o grăbește tot ea se supară.

— Deci ce ai vrea sa facem? O întrebă cand ajunse în dreptul ei privind-o în ochii de culoarea ierbii.

— Aveți parc? întreba Ronie sclipind de fericire.

—Deci înseamnă că mergem în parc.

Porniră împreună în josul străzi pe care locuiau, stradă mărginită de o parte și de alta cu vile mari si impunătoare. Privirile lui Ronie se plimbau peste straturile de vopsea şi acoperişurile colorate in liniștea apăsătoare ce se lăsase. Ura liniştea mai mult decât orice altceva, iar faptul că ea şi acest baiat mergeau fără să vorbească o făcea să urle în interior.

Nici nu trecuseră bine de colțul străzii când ochii verzi ai lui Ronie îl izbiră dirct în față pe Tobias. Rămăseseră nemişcați în mijlocul trotuarului uitându-se unul la altul de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

—Ce vrei Ro? Întrebă Tobias dupa cateva minute.

— Ro? Pe bune, Ro? Altceva nu ai găsit?

Tobias îşi mişcă lent capul în semn de da apoi îşi aranjă părul cu mâna.

— Mi s-a parut destul de potrivit din moment ce suntem amici, îi raspune acesta înt-un final.

— Tocmai aia e, gesticulă disperat bruneta, nu ştiu nimic despre tine deci, practic nu suntem prieteni şi eu nu am de gând să merg cu un necunoscut cu topor în parc doar pentru că bunica te crede baiat bun.

Și atunci mai că îi veni să se lovească singură datorită crizei marca Ronie.

— De unde ai scos toporul, mă vezi pe mine că am topor? Totuşi, hai să nu mai stăm țintuiți în mijlocul trotuarului si sa blocam trecerea. Şi apropo, chiar sunt bun ?întrebă dezvăluindu-şi dinții de un alb aproape perfect.

— Am zis că te crede "baiat bun" nu "bun". Dar, ce ar fi să îmi povestești câte ceva despre tine?

— Băiat bun sau bun, mie tot la fel îmi sună. O să îți povestesc, să nu zici că sunt om rău

— Uite vezi, începi sa îmi placi mai mult când comunici cu mine, râse şatena paşind înainte.

Însă nu apucă să facă mai mult de câțiva paşi căci vocea băiatului se auzi in spatele ei.

— Deci sunt bun şi acum începi să mă placi. Ce pot să spun, de obicei am efectul acesta la femei, glumi băiatul care era conștient că talentul său la agățat era la pământ.

Ronie rămase astfel fără cuvinte roşind pe fundalul surâsului vesel al lui Tobias.

— Cine ajunge ultimul face cinste cu o shawarma cu de toate! exclamă Ronie când ajunseră la intrarea în parc.

În următoarea secundă aceasta o luă la fugă spre cele doua leagăne de lemn de sub pâlcul de stejari. Tobias nici nu apucă să își dea seama ce se întâmplă cu el când Ronie deja ajunsese la leagăne.

— Nici măcar nu te străduiești, se bosumflă șatena când acesta se așeză lângă ea.

— Ai furat startul oricum, se revoltă el. Ai avut norocul prostului.