Ce-i în neregulă cu vecinul ?

Capitol 11

Universul complota împotriva ei la un cu totul alt nivel. Cât greșisie în viețile anterioare de era acum pedepsită din belșug acum? Nu avea timpul necesar pentru a analiza greșelile sale trecute, în momentul de față avea nevoie de un plan de evadare rapid sau de o ascunzătoare ultrasecretă și imposibil de găsit. Își întoarse privirea spre Rasha, dulcea ei verișoară, care se prăpădea de râs în vârful patului.

— Blondo, dacă mai râzi de mine te tund când dormi!

— Ce o să faci acum, tipă dură care nu are nevoie de o DR?

— DR? Definirea relației? Ți se pare că am timp de așa ceva? O să merg să mă ascund pe undeva prin casă, cum adică ce o să fac, bombăni supărată Ronie.

— Aha, să mă suni să îmi spui cum a mers!

Rasha se răsuci în pat, căscând obosită. Pentru șaptesprezece ani, verișoara ei era mai proastă ca noaptea. Nu avea să intervină însă, în primul rând pentru că nebuna era în stare să o tundă pe bune și pentru că era oricum prea multă bătaie de cap. Tot ce își dorea era să doarmă ca un bolnav după ce înfulecă ceva din ce pregătise bunica ei. Iar în lista asta clar nu intrau crizele existențiale ale lui Ronie, prea încăpățânată ca să o asculte când o sfătuia.

— Eu plec, se agită în continuare şatena. Dacă trece pe aici nu m-ai văzut și nici nu-s acasă! Poți să şi uiți că ai avut o verișoară senzațional de deșteaptă vreodată.

Rasha îi aruncă o pernă în cap, iar Ronie înțelese că era timpul să se care, nu știa cât mai reuşea bunica ei să îl mai țină de vorbă pe Tobias. Inspiră adâncă și apucă între degete clanța ușii cu hotărâre.

— Deci așa se simțeau hoții când erau dați în urmărire! Nu era chiar așa rău, gâdise ea, poate dacă îi ieșea schemea aum se putea face hoț cu normă întreagă.

Cum surpizele se țineau lanț de capul ei, în loc să dea de perete holului plin de poze de familie întâlni o siluetă înaltă și bine făcută, un bronz sănătos și niște ochi albăstrii gata să o sfâșie în bucăți.

— M-am dat naibii! strigă şatena, trântind ușa cu toată hotărârea cu care o deschisese.

Era un gest firesc până la urmă, pentru o persoană care avea pe listă o întâlnire fixă cu demonul și pe care nu o putea amâna sub niciun fel. Odată închisă ușa, se lipi cu spatele de aceasta, doar în caz că nebunul, fără fierăstrău de data asta, vrea să intre peste ea. Cum ajunsese acolo nici ea nu ar fi putut să spună. Doar că îi era prea frică de o confruntare în câmp deschis cu Tobias, când era sigură că nu va putea face față. Atunci nu ar mai fi avut încotro și ar fi sfârșit prin a-și mărturisii sentimentele pentru vecinul ei. Știuse dintotdeauna că nimic nu va ieși bun din vizita ei prelungită, știa că dacă ajungesa se atașeze de oamneii din Lakewood îi va deveni imposibil să plece, să uite ceea ce a găsit între străzile liniștite și tufele de flori din curtea bunicii. Se ruga la Dumnezeu ca totul să fi fost doar în mintea ei, și că defapt acolo nu stătea Tobias gata să o vadă mai vulnerabilă decât fusese vreodată.

Sunetul ușii trântite o alarmă și pe Rasha, cufundată în dulapul cu haine, începând să râdă când își văzu verișoara lipită de ușă ca în desene.

— Nu ziceai că pleci?

— Să vezi ce coșmar tocmai am avut, mi s-a părut că vecinul imposibil de sexy e în spatele ușii. A venit să îmi ia capul, îi mărturisi şatena mai mult în glumă.

Tipic ei, făcea haz de necaz, deși nu ar fi trebuit, se prostea mai mult decât era cazul, mult prea copilăroasă pentru vârsta pe care o avea în buletin.