Pămpălăul

Capitolul 10

Capitolul 10

- Să oprești la magazinul de pe colț, trebuie să iau hârtie igienică. Strig să mă audă. 

Începe să râdă cu poftă drept dovadă ca a uitat cele petrecute cu cateva zeci de minute în urmă. 

- Sunt vremuri căcăcioase, Milan. Completez suită pe Ling-Ling. 

- Or fi, însă începe imediat să plouă. Zice pe un ton ridicat. 

- Și nu-mi spune îți e teamă că te îneci. Chicotesc.

Ne dăm jos de pe Ling-Ling și intrăm în magazin. Cumpăr cele necesare, iar când ne îndreptăm spre casa de marcaj îl văd pe Colton, logodnicul lui Ashe, ținând de după gât o roșcată. Îi fac semn lui Milan să ne ascundem și urmăresc fiecare mișcare a trădătorului. Dacă la început am crezut că e un individ pe cinste, la a doua întâlnire mi-am dat seama că e o scârbă în adevăratul sens al cuvântului. 

- Cine e ăla? Întreabă pămpălăul. 

- Viitorul fost soț al lui Ashe. Îi comunic neluându-mi ochii de la ce face Colton. 

O lovește peste fund pe parteneră, apoi o sărută cu foc chiar în fața vânzătorului. 

- Ashe, este logodită? Mirat chestionează. 

Iasă din prăvălie râzând și distrați. Pe grabă plătesc ce am luat, apoi îl trag pe Milan până la motoretă. 

- Urmărește mașina aia. Îl îndemn. 

- Nu, nu este treaba noastră, plus că vine ploaia. Mormăie punându-și casca pe cap. 

- Ashe e prietena mea, mârâi privindu-l urat. 

Nu mai protestează și inițiem cu chinezoaica sub noi într-o alergătură pentru a vedea unde o duce Colton pe roșcată și în felul ăsta să-mi chem prietena, deși va fi o lovitură a dracului de dură pentru ea, să-și dea seama ce lipsit de credință este javra. 

Intrăm pe o stradă slab luminată, Milan parchează motoreta în spatele unor mașini când trădătorul oprește autovehiculul și coboara, apoi îi deschide portiera roșcatei și o iau la pas pe aleea întunecată. 

- Ce vrei să faci? Interoghează pămpălăul văzând că-mi pun gluga de la hanorac pe cap ferindu-mă de stropi de ploaie și de a mă recunoaște cineva. Ca un mic ninja mă strecor printre Ling-Ling și un Nissan Crossover așezat ca dracu'. 

- Cred că intră în club. Mormăi observând șirul de persoane strâns în fața unei uși. 

- Jo, ai înnebunit...

Nu mai stau să aud ce are Milan de spus că tiptil merg până ajung în spatele ticălosului. Ridic capul și când citesc despre ce club este vorba îmi vine să-mi dau două palme. Mi-a povestit Ashe o dată despre acest loc în care parteneri se îmbracă în tot felul de ținute, apoi fac schimb de parteneri. Doamne, ce oameni deșuchiați. 

Colton și paparuda intră, iar când vreau să-i urmez o mână mare ni se așază pe umar și sunt subit oprită. Un tip de culoare de vreo doi metri mă privește ca pe o insectă. 

- Tu? Dă din cap.

- Da, eu. 

- Ce vrei? Mârâe dihania. 

- Să intru, nu ți-e clar, îți trebuie în scris? Mă rățoiesc strâmbându-mă. 

- Ai măcar vârsta legală să-ți legi șireturile? Se amuză. 

Auzi la el! Adevarul este că la douăzeci și șapte de ani încă îmi fac probleme adidași cu șiret, am numai din ăia cu scai. Asta de unde dracu' știe, ce îmi e tatuat pe frunte?