Pămpălăul

Epilog

                                   Epilog.

Se aude zgomot în apropiere și subit mă opresc din râs. Milan mă privește cu ochii ieșiți din orbite, apoi mă prinde în brațe, îmi dă un sărut pe nas după care fuge și se ascunde după perdeaua de culoare albastră . Pe bune?!

- Mă lasi aici si tu te ascunzi? Intreb surprinsa. 

- Eu sub pat nu mai intru nici bătut, ce nici bătut, nici mort. Mormăie serios. Intra la loc în dulap până vedem cum scăpăm din beleaua asta. Completează. 

Inaintez până la ușă și o deschid ușor cât să apuc să văd ceva sau să aud, însă în afară de un coridor slab luminat nu e nimic. 

- Trădătorul sigur este în living, cum dracului vom ieși din casa asta? Oftez apucând de valiză. 

- Antilopele-gnu, deși știu că în apă se află crocodili, pentru hrană riscă și trec în partea cealaltă a malului. Ce concluzie tragem de aici? Vociferează pămpălăul de după perdea. 

- Că vom muri? Interoghez mirată. 

- Trebuie să riscăm. Mă informează senin. 

- E clar murim. Concluzionez. 

Iasă din ascunzătoare și începe să caute prin sertarele ce le găsește în cale. Se oprește când găsește o lumânare, ia cearșaful de pe pat și acoperă șarpele, apoi vine și îmi ia geanta din mână. 

- Vreau să știu ce faci cu lumânarea aia? Întreb, deși nu aștept neapărat un răspuns.

-O să mă pun pe plâns...

- Și îți usuci lacrimile cu focul de la lumânare? Mă pufnește râsul. 

Îmi aruncă o căutătură urâtă după care reia:

- Lacrimile ce coboară din ochii mult prea plini, o să mă simt ca pe Titanic, deși clar nu m-a lovit niciun aisberg și nici nu m-am scufundat, apoi scot lumân...

- Nu știu ce să zic despre aisbergul ăla, eu cred că te-a pălit, dar fix în frunte. Râd pe înfundate. 

- Dă-o dracu' de treabă. Maraie aruncând lumânarea pe un scaun. 

- Milan, nu te mai stresa atât. Colton e ceva de genul: n-am chiloți în cur, dar mă rup în figuri. Cel puțin așa mi-a zis Ashe. Il lămuresc. 

Începe să sughite și îmi dau seama că numai în situați critice face chestia asta. 

- Dacă fac ca un motan? Chestionează și nu înțeleg ce vrea să însemne asta. 

- Adică? Răspund cu o întrebare. 

- Să încep să miaun ca un motan în călduri. Știi, Jo, pisicile sunt nebune când le apucă fiorul dragostei. Declară cu o mimă serioasă. 

Doamne! Te ador, Milan! Tot timpul mă faci să râd. Nu sunt sută la sută sigură că nu ești idiot, prefer să cred că ești amuzant și atât. Ba e și puțin idiot! 

- Și vrei să fii puțin nebun acum? Ridic privirea spre el. 

- Nu știu să fac pe nebunul, știu cine e criminalul în filme doar pentru că e ăla care apare o dată la început și după când îl prind. 

- N-are sens deloc ceea ce bâigui acolo. 

- De frică fac așa. Suspină luând loc pe pat. Vezi ce vad și eu? Îmi face semn spre un tablou așezat deasupra patului. În copacul ăsta au fost spânzurati multi oameni. Comunică fixând opera.