DEMONUL ALBASTRU

CAPITOLUL 10

                  Adam Pov.

    După ce am dus-o la cămin m-am dus la vila găști, acolo ne întâlneam toți, stăteam toți. Prieteni mei se distrau făcând pariuri pe "noi".
     - Pariați degeaba.
     - Ce s-a întâmplat?
     - Nimic. și am urcat în cameră mea. Atunci aveam nevoie să vorbesc cu cineva, cu parinti mei, cu bunica mea, însă nu era posibil, atunci am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Vio.
     - Ce faci?
      - Mă plimb, tu?
      - Știu că sună ciudat, dar vreau să vorbesc cu cineva, dar nu am cu cine.
       - Așa că te-ai gândit să mă suni pe mine?
        - Da.
        - Bine, unde ești că vin acum?
        - Nu e nevoie, spune-mi unde esti tu ca vin eu sa te iau.
        - În parc.
        - OK, ne întâlnim la ieșirea din parc. Am coborât rapid, am luat mașina și am ajuns în parc, acolo unde ma aștepta Vio.
       - Mă aștepți de mult?
       - Nu, deci ce s-a întâmplat? întreabă în timp ce se urcă în mașină.
       - Aveam nevoie să vorbesc cu cineva.
       - Și părinți tăi?
       - Ei sunt... la servici, n-au timp pentru mine, iar bunica nu mai e și.....
      - Aveai nevoie de cineva cu care să vorbești.
     - Da.
     - Unde mergem?
     - Nu știu.
     - Ai un loc preferat?
     - Da, locul în care stau de obicei când vreau să fiu singur.
    - Păi atunci hai acolo, doar dacă vrei.
   - Sigur. îi spun după care o duc în afara orașului unde e o stâncă de pe care poți vedea tot orașul.
   - Wow... e atât de frumos aici.
   - Îți place?
   - Nu, îl ador.
   - Mă bucur că îți place.