DEMONUL ALBASTRU

Capitolul 17

                Vio pov

            Aiden a plecat, iar eu am rămas singura cu gândurile mele care au zburat automat la Adam  îmi era dor de el, de îmbrățișările lui, de glasul sau, de el. Zile următoare au trecut ca gândul, continuând sa lucrez, îngropată în hârtii. Ușor, ușor ziua de 23 a venit.      Azi am fost la coafor și la cumpărături, am optat pentru o fusta neagra și o cămașă alba la care am asortat un sacou negru, parul lung pe care l-am vopsit violet era lăsat pe spate și ondulat.               Mi-am luat mașina și am pornit spre conferința la care eram invitată. Odată ajunsă acolo am fost întâmpinată de un domn, care era mai atent la decolteul meu decât la mine. Ajunsa în sala de conferințe m-am așezat la locul meu. Când conferinta a început pe ușa a intrat nimeni altul decât Adam, chiar dacă a trecut mult timp de când nu l-am mai văzut nu părea schimbat deloc.
               - Uite-l pe tiran! spune un domn de lângă mine.
              - De ce îi spuneți tiran?
              - Pentru ca nu accepta nicio greșeală, iar la cel mai mic lucru ne la locul lui ești concediat, iar părerile lui îți sunt impuse ca la un tiran.
Constanța începe, luminile stinganduse, iar Adam începu sa vorbească despre un tip de mașină însă multe dintre schițe sunt greșit proiectate, iar subiectul este cu totul altul decât pe schițe.
               - Domnule Black, îl întrerup eu.

               Adam pov

               În timpul prezentări, cineva ma întrerupe, iar eu urăsc sa fiu întrerupt.
               - Ce e? zic nervos.
               - Ce e? Ce e? vocea unei domnișoare ma ingana iar eu urăsc asta. Domnule Black, dumneavoastră vorbiți despre o mașină moderna cu multe adaptări noi.
               - Asa e.
              - Ei bine țin sa va anunț ca tot ce ați spus pana acum e greșit.
             - Poftim!? zic nervos, luminile se aprind iar o domnișoară cu par violet și ochi albaștri se ridica privindu-mă sfidător, semăna atât de mult cu Vio.
              - Ați auzit destul de bine ce am zis.
             - Domnișoară...
            - Blue.
            - Domnișoară Blue, nu cred că sunteți în măsura sa comentați. îi spun nervos aproape țipând, părinți mei privindu-mă amuzați. Pentru prima oară cineva îndrăznește sa ma sfideze.
             - Defapt domnule Black,, țin sa va anunț ca dumneavoastră m-ați invitat. la această propoziție mi-a căzut fața, gura mea formând un o perfect. Deci se presupune ca sunt în măsura sa va contrazic, având în vedere faptul ca azi trebuia sa semnam contractul prin care dumneavoastră sunteți de acord sa colaborați cu Blue Cars Insurans. spune domnisoara Blue.
               - Da așa este domnișoară Blue, însă acest lucru nu va da dreptul sa întrerupeți această ședință.
              - Defapt îmi da tot dreptul Adam. zice nervoasa atunci îmi pica fisa  era Vio, ea era singura din această camera care ma știe drept Adam. Atunci un zâmbet pervers mi se așterne pe buze și fără cel mai mic avertisment ma îndreapt spre ia cu o față nervoasa, toți sunt speriați mai puțin ea care ma privește sfidător. Odată ajunsa lângă ea o sărut cu pofta,  ea era, era vijelia mov, scumpa mea Vio.