DEMONUL ALBASTRU

Capitolul 19

                Kasandra pov

                   - Ma crezi atât de prost încât să te las să pleci a doua oara?
                    - Ai fost atunci când ai participat la cursa acum de ce n-ai fi? wow, la făcut prost indirect.
                     - Pentru că m-am maturizat.
                     - Nu se vede, tu ești ala care mă ține lipită de o ușă într-o camera plina cu oamenii care asista la acest moment penibil.
                     - Stai mai făcut cumva penibil?
                      - Nu ești penibil, ești de toată groaza, faci un tămbălău atât de mare și pentru ce?
                     - Pentru ce!? Doi ani  Vio, doi ani în care am crezut ca mor fără tine, doi ani în care te-am cautat zilnic, doi ani în care noapte de noapte erai prezenta în visele mele, doi ani în care am încercat sa te găsesc, iar acum tu vii și ma întrebi pentru ce, pentru tine, pentru că te iubesc  ce dracului e atât de greu de înțeles.
                   - Ma iubește? Și eu am făcut-o, și eu te-am iubit, dar tu ai preferat sa tratezi totul ca pe o glumă, iar acum e prea târziu. astea au fost ultimele ei cuvinte înainte sa iasă pe ușa. Adam doar stătea și privea ușa înmărmurit, iar apoi a început să zâmbească.
                  - Nu pisicuto, nu e prea târziu iar dacă va fi nevoie sa te fac să mă iubești, iar o voi face.

                  Vio pov

                  Fug, fug cât mai departe de el, afară ploua, iar lacrimile mele curg neîncetat, l-am refuzat asta am făcut, dar așa-i mai bine. Ajung la apartament și ma închid în baie, dau drumul la apa și continui sa ma gândesc la ce sa întâmplat, îmi ating involuntar buzele care încă păstrează gustul lui Adam. L-am avut în brate și l-am pierdut, dar așa-i mai bine, atât pentru el cât și pentru mine. Dimineața vine repede și îl blestem pe cel care a inventat alarma, am apucat sa dorm doar câteva ore și alea chinuie de chipul lui Adam. O nouă zi o noua încercare parca asa se spunea nu? Ei bine asa și este după un dus rece urmat de o sesiune de machiaj, ma îmbrac într-o rochiță gri pana la genunchi la care adaug o pereche de ghete cu toc și greaca de piele îmi iau mașina și pornesc spre firma.
                         - Domnișoară Blu, vocea asistentei mele se aude din apropiere  aceasta alerga la propriu după mine.
                        - Ce sa întâmplat?
                         - Un domn a venit de dimineață și insista sa va vadă.
                         - Unde este?
                         - În biroul dumneavoastră.
                         - Bine mulțumesc. Ma îndrept grăbită spere birou, iar când întru pe scaunul din spatele biroului stătea Adam rânjind la mine.
                        - Ce vrei Adam?