DEMONUL ALBASTRU

Capitolul 15

            Vio pov.
                Acum sunt în Los Angeles orașul în care cursele sunt la ordinea zilei, însă acum particip doar în weekend, în rest ma accesez pe facultatea de economie, deoarece după ce termin vreau să-mi deschid o afacere cu mașini și motociclete.

              Adam pov.

                 Șase luni, șase luni amărâte de când nu știu nimic de Vio. După ce a dispărut am cautat-o prin tot orașul inclusiv acasă la părinții ei. Se pare că fusese acolo și își luoase mașina și motorul. Nimeni nu știe unde e, bine ca măcar vorbește cu părinți ei. Sunt sase luni de când viața mea e un calvar, mi-e dor de Vio, de vocea ei, de nebuniile pe care le făcea, mi-e dor de ea. Părinții mei tot insistă sa preiau eu firma. După multe, multe insistente am acceptat, acum fiind noul șef de la Black Insurans cea mai mare firma, care se ocupa cu construcția de mașini.
                După doi ani

            Nu mai suport, o visez în fiecare noapte, o caut în fiecare fata pe care o întâlnesc însă nimeni și nimic nu se compara cu ea, cu fata cu par roșu ca focul și ochii albaștri ca marea. Doi ani, doi ani nenorociți au trecut zi după zi, luna după luna, an după an, iar Vio a mea nu sa mai întors. La un an după ce a dispărut lea trimis părinților ei o poza cu ea la absolvire, era așa de frumoasă.
           - Domnule Black? zice secretara mea intrând sfioasa în biroul meu.
            - Da. zic scurt și rece. De când cu Vio am devenit mai rău ca un "criminal" tuturor le e frica de mine, nimeni nu are curajul sa ma înfrunte, iar cei cu care colaborez știu bine ca sunt imprevizibil, iar dacă încearcă sa ma tragă pe sfoară vor pierde tot. Mai nou mi se spune tiranul dar nu ma interesează.
            - Sara, dacă ai de gând sa stai acolo ca o statuie nai decât să-ți găsești alt serviciu.