CAPITOLUL 11

3.9K 154 2
                                    

              Vio POV

     Stăm de mai bine de o oră pe stânca din afara orașului, Adam e așezat cu capul pe picioarele mele, iar eu mă joc în părul lui.
    - Ce-ar fi să jucăm "10 intrebari"?zic pentru a sparge liniștea care nu prevestește nimic bun
      - Bine, eu încep! spune Adam. Câți ani ai?
     - 20, fac 21 duminica viitoare. Dar tu câți ani ai? da știu, sună prostesc, dar ce aș fi putut să îl întreb. Ce ai zice dacă l-aș întreba dacă are iubită. Da, sigur și așa mă crede vre-o disperată.
       - Vio!? strigă Adam
      - Da, scuze, m-am lăsat furată de peisaj.
      - Sigur, să revenim, ziceam că am 21 și fac 22 pe 25 decembrie.
       - Wow...ziua ta e de Crăciun.
       - Mda...
       - Bine, aaa... Ce-ți place să faci?
        - Păi... Curse cu mașini sau motoare, football din când în când, snowboard, iarna și multe altele, ție ce îți place să faci?
     - Se pare că cursele sunt un lucru în comun pe care îl facem amândoi, parașutism mai practic din când în când și multe alte sporturi extreme.
    - Aha... Deci, de când participi la curse?
    - De la vreo 14-15 ani, și ador 480!
    - Cum adică 480?
     - Tu nu ai auzit de cursele 480?
     - Nu.
      - Ciudat, credeam că știi, doar ești regele pistei.
     - Da sunt, dar nu am auzit de ele, care sunt regulile?
     - Păi, în principal, este o cursă ca toate celelalte curse, doar că trebuie să mergi cu 480 km/h și să eviți celelalte mașini, însă trebuie să îți stăpânești foarte bine mașina pentru că altfel riști că la primul obstacol să ajungi în parapet, iar dacă ai noroc scapi cu viață.
       - Interesant, zice Adam.
Așa a continuat toată noaptea, am aflat că mâncarea lui preferată sunt pastele, că conduce de la 13 ani, și că nu se înțelege cu familia lui, asta fiind doar câteva lucruri aflate despre el.
     - Wow... Ce frumos se vede răsăritul de aici!
    - Da știu, acum ar fi bine să mergem că in curând încep cursurile.
    - Hai să mai stăm puțin! îi zic lui Adam și nu știu cum ajung în brațele lui Adam, dar e extrem de bine aici, la el în brațe, mă simt bine.
      - Vio, Vio, Violetta! țipă Nina .
      - Ușor nebun-o, că m-am trezit, ce ai de țipi asa? mă răstesc la ea.
      - Hai că întârziem la cursuri!
      - Cât e ceasul?
      - 8, haide, grăbește-te!
Mă îmbrac cat de repede pot. Oare am visat? Dar n-are cum, pentru că am fost îmbrăcată în hainele de ieri și totuși.
    Am plecat la cursuri cu Nina, pe drum ne-am întâlnit cu Mark, Dom, Tom și încă câțiva băieți pe care nu îi cunosc.
    - Unde-i Adam? întreabă Nina
    - Nu e cu voi? răspunde Matk
    - Uite-l că vine! zice Dom făcând semn spre un Adam cu zâmbetul până la urechi și două gropițe superbe.
     - Asta-i a ta! zice Adam dandu-mi cafeaua. Ai dormit bine?
    - Da, mulțumesc! îi spun după ce iau cafeaua. Ignorând chicotelile celorlalți.

DEMONUL ALBASTRUOnde as histórias ganham vida. Descobre agora