Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 1 : Primul antrenament

Katsumi's Point Of View

Stateam in banca, asteptand sa fiu repartizata intr-o echipa. Nu doream sa fiu ninja, dar nu puteam face nimic. Nu cand mama e hokage. Sensei a scos o foaie din dosar. Pe ea erau toate numele noastre trecute. Nu eram atenta pana mi-am auzit numele. Eram in echipa 7 alaturi de Naomi Hyuga si Ayato. Cei doi baieti s-au uitat unul spre altul si au inceput sa rada. I-am studiat in anii in care am fost la academie. La fel ca pe restul. Naomi, fiind din clanul Hyuga, are byakugan, dar nu e singurul, si eu am. E un baiat inalt, parul brunet, lung si ochii argintii. Arata exact ca toti restul din clanului său. E tacut, dar e foarte inteligent. Se pricepe la strategii. Ayato nu apartine niciunui clan. Mama lui e o femeie din Konoha foarte de treaba. Lucreaza la restaurantul din centru. Tatal lui este necunoscut. El foloseste explozii. Este un artist excelent. Mereu i-am admirat arta pe care ceilalti o insultau. Nu intelegeam de ce, dar eu il sustineam. Are parul auriu si ochii nergi. Ochii sunt ai mamei lui, parul nu stiu. Si-a intors privirea spre mine, moment in care am rosit si mi-am lasat capul in pamant. Era un ninja foarte bun... cu o personalitate minunata...Imi placea de el, dar nu trebuia sa stie. Sensei a chemat capitanii echipelor in sala, iar pe noi trei afara.
-Sunteti o echipa puternica. Echipa sapte a fost din todeauna puternica. Si restul sunt puternici... dar voi sunteti speciali. Vreau sa aveti grija, deoarece mereu pericolul vă va viza pe voi.
-Tch... Si mama a fost in echipa 7. La fel si tata. Ambii sunt bine, am comentat eu.
-Katsumi! Echipele sunt din 3 persoane. Mitsuki, cel de-al treilea, este acum alaturi de Orochimaru. Impotriva Konohăi. In fiecare generatie cineva din echipa 7 a tradat. Nu vreau ca asta sa se repete.
Si cu asta a plecat.
-Nu vreau sa imi stati in cale. Orice alegere voi face, e problema mea.
Le-am intors spatele si am plecat. Nu imi placea sa vorbesc asa cu Ayato. Mai ales pentru ca eu il placeam de mult timp. El nu ma baga niciodata in seama... Am de gand sa ma razbun pe cei care mi-au gresit. Incepand cu al 9-lea hokage, Sarada Uchiha... mama mea.
Chiar cand sa ies din academie, cineva mi s-a pus in fata.
-Ar trebui sa fi cu ceilalti. Sti unde e echipa 7?
-Nu vreau sa fiu in echipa ta. Nu am nevoie sa devin ninja. Asa ca lasa-ma sa trec.
-Acorda-ne o sansa. Poate iti va placea sa iti petreci timpul cu noi. Da-mi o ora.
-Pff... o singura ora si gata.
-Perfect. Eu sunt Keisuke Hatake.
Din spate au venit si ceilalti doi.
-Katsumi!
-Idioti... El ne va fi sensei. Este Keisuke Hatake, fiul lui al 6-lea.
-Se pare ca sti cate ceva. Nu esti asa ignoranta precum credeam. Trebuie sa fi Katsumi Uchiha. Din cauza trasaturilor cred ca tu esti Naomi Hyuga si tu Ayato. Haideti dupa mine.
Am mers toti trei dupa el. Ne-a dus in padurea de langa sat. Acolo era un loc linistit unde multi ninja meditau.
-Bun. Vreau sa va cunosc. Sa stiu cum sunteti. Voi fi sensei-ul vostru si vreau sa ne intelegem bine impreuna. Naomi. Incepe tu. Spune-mi ce vis ai. Cum esti tu. Ce iti place sa faci...
-Vreau sa demonstrez ca pot reusi, astfel incat sa nu mai fiu comparat cu alte persoane.
Keisuke s-a uitat spre mine, dupa spre Ayato.
-Lucrez mult pentru a-mi inbunatati tehnicile... iar timpul aleg sa il petrec cu cei din clanul meu.
-Care vrea sa fie urmatorul. Ayato?
-Vreau sa imi razbun tatal. Sa omor persoana la care ucigasul tatalui meu tine cel mai mult.
E nervos. Puteam sa simt asta din tonul si cuvintele pe care le spunea...
M-am uitat uimita la el. Nu isi cunostea tatal... Imi doream asa mult sa il ajut...
-Ayato-kun... Imi...imi pare rau...
M-am uitat la mana mea. Mama, mereu cand isi cere scuze imi atinge fruntea cu doua degete. Mi-am strans pumnul. Nu voi face ca ea. Sa promit lucruri si sa nu ma tin de cuvant.
-Huh? Katsumi-chan? nu trebuie sa iti ceri scuze. Nu ai facut nimic. Si... tu ce vis ai?
Starea lui de spirit se schimbase foarte rapid. Daca la inceput era nervos, plin de dorinta razbunarii, acum era la fel ca in toate celelalte zile.
-Sa fac pe cineva sa inteleaga ca e gresit sa ma raneasca.
-Spune si alte lucruri despre tine.
-Dar nici Ayato nu a spus...
-Katsumi-chan...Pff... Prea bine. In timpul liber imi ajut mama cu munca si fac cercetari.
-Uchiha. El a spus. Acum e randul tau.
-Eu... Eu stau cu frații mei. Ma antrenez. Atat.
-Prea bine. Sunteti liberi. Maine nu mancati nimic dimineata. Mergem impreuna la un antrenament special.
-Nu va bazati pe mine. Eu nu voi veni.
Nu doream sa devin ninja. Nu am dorit niciodata sa devin ninja.
-Katsumi-chan! Nu ne poti lasa! Lupta-te cu mine! Daca castig, ramai in echipa! Daca nu... poti pleca.
Am luat pozitie de atac si Ayato la fel. Doream sa ii arat ca doar pentru ca sunt fata, nu inseamna ca sunt slaba, dar nu doream sa il ranesc. Il voi imobiliza. Puteam sa imi folosesc byakugan-ul de putin timp asa ca nu as putea castiga o lupta cu ajutorul lui. Ayato foloseste exploziile... il pot imobiliza ajutorul a trei kunai-uri. Le-am luat in mana si le-am aruncat. La naiba! S-a ferit. A creat o bomba de fum care ma dezorientase. Nu mai vedeam nimic. Eram vulnerabila. Nu aveam de ales decat sa imi activez byakugan. Cu el activat, il puteam vedea pe Ayato. Nici el nu vedea bine, dar se baza pe faptul ca eu nu ma voi misca. Nu avea cum sa imi scape din asta. Am aruncat cu trei kunai, unul avand o banda exploziva. Era prins de copac. M-am apropiat de el sa ii spun ca pierduse, dar am auzit vocea lui Keisuke.
-Stop! Opriti-va sau veți muri amandoi!
-Cum? Doar el poate muri.
-Katsumi, uita-te mai bine pe mana dreapta.
Cand m-am uitat, aveam si eu un autocolant exploziv.
-Ce?!Cand ai facut asta?!
-Erai prea ocupata sa crezi ca ai castigat. A fost momentul oportun. Am facut un fluture care a plasat banda. Macar daca mor, mori si tu cu mine.
-Gata! Copii! Nimeni nu moare! A fost egalitate. Katsumi, gandeste-te bine ce ai de gand sa faci.
Dupa ce sensei ne-a ajutat cu autocolantele, ne-a spus sa mergem toti la un restaurant. Le-am intors spatele si am plecat. Nu doream sa mai stau cu ei. Nu puteam sa o fac.
-Ne vedem maine.
Ramaneam in echipa. Asta era cea mai buna alegere.
Drumul era pustiu. Nu era ceva nou. In clanul Uchiha am ramas putini membri, dupa ce clanul a fost distrus de Itachi Uchiha. Momentan suntem inca putini, dar foarte puternici... dar nu ma simt ca o Uchiha. Ceilalti au sharingan, pe cand eu am byakugan. M-am descaltat si am intrat in casa. Tata era plecat intr-o misiune, fiind agent anbu, iar mama vine rar acasa, fiind Hokage. Am auzit pasii grabiti ai fratelui meu mai mic venind pe coridor.
-Katsumi-nee-sama!
Acesta m-a luat in brate, strangandu-ma tare. Am incercat sa il dau la o parte, dar fara sa reusesc.
-Ai! Termina! Sti ca nu imi place.
Dupa ce m-a lasat sa respir, am pornit spre camera mea.
-Nee-samma... ai promis ca mergem sa ne antrenam azi.
Uitasem complet de asta. Pff. Nu aveam nici un chef de antrenament. Trebuia sa imi dezamagesc fratele mei mic... din nou.
-Se va antrena Yukio cu tine. Eu nu am timp acum.
-Dar cu onii-chan m-am mai antrenat. El a spus ca esti un ninja excelent. Vreau sa ma antrenez si cu tine...
-Promit ca maine ne antrenam.
I-am atins fruntea ursor du doua degete, asa acum imi face mama.
-Mda... sigur. Asa ai spus si ieri. Nu iti mai dau ciocolata!
Cu asta a plecat razand, fiind fericit ca s-a razbunat pe mine.
Am intrat in camera, desfacandu-mi parul si intinzandu-ma in pat. Am luat un kunai si l-am aruncat in simbolul Uchiha de pe peretele opus. Era deja distrus. Aruncam in el tot timpul. De ce trebuia sa fiu Uchiha?! Nici macar nu aveam sharingan. De ce trebuia sa fiu fiica Hokage-lui si sa fiu nevoita sa devin ninja?! Am oftat puternic cand am auzit usa deschizandu-se. Am luat o perna si am aruncat-o, crezand ca e Ai.
-Katsumi. Credeam ca te vei bucura a ma vezi...
-Tata? Ai venit mai repede!
A mers la peretele distrus si a luat kunai-ul.
-Stii... E semnul clanului mamei tale. Nu ar trebui sa faci asta...
-Ce contează?! E doar un desen pe un perete.
-Katsumi... Vreau sa ai grija ce alegi. Calea ta ninja e una mareata, stiu asta, si vreau ca tu sa ramai la fel de buna. Un ninja foarte bun din clanul mamei, care i-a urat, aproape ca a ras acest clan de pe fata pamantului... Apoi altii au fost orbiti de dorinta razbunarii si de ura. Nu vreau ca si tu sa ajungi asa!
Nu am spus nimic. Ma uitam in gol. Mereu imi spunea aceleasi lucruri plictisitoare. Nu avem de gand sa fiu un astfel de om.
-Ai e in bucatarie. Cred ca vrea si el sa te vada.
-Yukio? El unde e?
-El inca nu a venit.
-Aaa... Ati fost repartizati in echipe azi. Ce echipa esti si cu cine?
-Echipa 7. Sensei este Keisuke Hatake. In echipa mai sunt Naomi Hyuga si Ayato.
-Ayato?
-Da baiatul acela care foloseste exploziile. Sti? E inalt, blond, ochii negri...
Tata s-a incordat dintr-o data.
-E vreo problema?
-Nu, doar ca vreau sa ai multa grija. Dar stiu ca ma pot baza pe Keisuke. E un ninja foarte bun. I-am fost sensei.
S-a ridicat din pat si pornit spre usa.
-Te rog, mai gandeste-te la alegerile pe care urmeaza sa le faci.
Dupa ce a iesit din camera, am mai arucat cateva kunai-uri in perete si am auzit usa inchizandu-se. Acesta clar este Yukio. Acum va merge ca in fiecare zi in bucatarie, unde il asteapta Ai si se vor antrena in padurea de langa zona clanului. Dar ceva nu era bine. Auzeam pasii grabiti si apasati ai lui Yukio venind pe scari, pana in fata usii mele, pe care a deschis-o dintr-o data.
-Katsumi-chan, de ce nu... De ce stai in pat si nu faci nimic in loc sa te antrenezi cu Ai?! Sti doar cat de mult te admira si cat de mult te iubeste!
Era foarte nervos. Stiam asta. Il cunosc bine. Ar fi trebuit sa am grija ce spun, dar nu puteam face asta.
-Poate pentru ca nu vreau sa o fac si pentru ca imi este lene sa o fac. Du-te si antreneaza-te tu cu el! Si sa știi eu il iubesc! Cum sa nu il iubesc?! E din clanul meu! Avem acelasi sange!
-Nu am spus ca nu il iubesti, am zis doar ca ar trebui sa ii acorzi mai multa atentie, deoarece el e fratele tau, unicul tau frate, nu e oricine. Si el vrea sa se antreneze cu tine.
-Nu o pot face! Nu sunt un ninja bun! Nici macar nu imi pot activa sharingan-ul...am doar byakugan-ul bun de nimic...
-Ba da, o poți face. Ești un ninja foarte bun, niște note la academie nu îți demonstreaza cât de bun si inteligent ești. Eu stiu ca tu ești o fată puternică și byakugan-ul tău va deveni mai puternic daca il antrenezi mai mult, iar de sharingan nici nu mai vorbesc. Nici eu nu am sharingan încă, dar, când va veni momentul, îl voi putea activa, si tu la fel. Dar, momentan, aș vrea să te antrenezi cu Ai, pentru că nu e tot una să se antreneze cu mine sau sa se antreneze cu tine, sora lui. Eu nu vreau decât să vă stiu pe voi fericiți și în siguranță, deoarece doar pe voi va am si ați făcut atâtea pentru mine. Deci te rog să te antrenezi cu Ai ca să îl faci fericit si apoi voi fi si eu fericit.
-Nu vreau ca Ai sa se antreneze cu mine! Nu vreau ca Ai sa ma urmeze in ceea ce vreau sa fac! Nu sunt o persoana buna de urmat! Tu esti acela! De aceea Ai trebuie sa se antreneze cu tine.
-Dar tu ești sora lui mai mare. Tu ar trebui să fii un model pentru el. El te privește cu multă dragoste si admirație și văd în ochii lui ca vrea să petreacă mai mult timp cu tine si vrea să îl înveți lucruri noi. Dacă vrei, va pot însoți si eu la antrenament, pentru că nu mai vreau sa ne certam pe acest subiect. Esti de acord?
-Tch. Ce oameni enervanti... Bine. Voi veni sa ne antrenam.
M-am ridicat incet din pat si am luat o pozitie defensiva. Era mai inalt ca mine si asta ma incomoda.
-Ok, asta vroiam sa aud. Mă duc să îl anunț pe Ai. Sunt sigur că va fi foarte bucuros. Tu până atunci, pregătește-te de plecare.
Dupa ce a iesit din camera, mi-am luat kunai-urile, cateva bandaje si am mers la locul de antrenament. Era amenajat de mult timp. Mama il reînnoia mereu pentru a nu se distruge. Am luat 5 kunai-uri si am incercat sa ii arunc. La fel ca de obicei. Le-am nimerit pe toate, chiar si cel dintr-un punct orb.
-Katsumi-chan, de ce nu ne-ai așteptat și pe noi?
-Nu am stiut ca trebuia sa va astept. Am ridicat din umeri. Sa incepem odata. Yukio! Ce l-ai invatat pana acum?
-L-am învățat să arunce la țintă cu shuriken-uri si kunai-uri, mingea de foc, umbra clonelor si umbra clonelor shuriken, l-am învațat si puțin taijutsu.
-Ok. Ai! Demonstreaza-mi ce stii. Si dupa te voi invata o tehnica speciala.
Am incercat sa ii zambesc dar nu prea am reusit.
- Yukio! Voi avea nevoie de baloane si mingi.
Aveam de gand sa il invat rasengan. Asta il va tine ocupat o perioada lunga de timp.
-Ok. Merg la magazin si cumpar.
Cu asta a plecat. Iar eu mi-am continuat antrenamentul. Ai se descurca foarte bine. Mama trebuia sa il aleaga pe el, si nu pe mine. Dupa aproximativ doua ore, imediat dupa ce am terminat, a ajuns si Yukio cu ce i-am cerut. Nu mai doaream sa vorbesc cu nimeni Toti erau ninja mai buni ca mine. Mama, tata, Yukio, chiar si Ai, fratele meu mai mic.
Am mers in camera si am adormit foarte repede.

Era ora 8:00. Stateam pe pod, așteptând ca sensei sa vina. Intarzia de o ora. Dintr-o data, a aparut si Keisuke. Nu am mers la micul dejun, asa cum ne ceruse. Oricum nu prea mergeam pe acolo, pentru ca ma enerva sa stau cu familia.
-De ce ati intarziat, sensei?
Naomi era serios. Se enerva destul de repede.
-Aaa...aaa... M-am pierdut pe drumul vietii.
-Pff... Cu totii stim ca asta spunea Kakashi. Hai sa incepem antrenamentul, ca sa pot pleca odata.
-Perfect, daca sunteti asa de energici. Haideti!
Ne-a dus pe un camp. Unde erau 3 butuci de lemn. Era campul de antrenament.
-Bun. Eu am doi clopotei. Trebuie sa ii luati. Cine nu reuseste, nu va manca si nu va fi in echipa mea.
Poftim?! Sa nu fiu in echipa dupa tot ce am facut?! Stai! Nu poate fi asa....Ii voi intra in joc, dar ceva nu e in regula.
-Prea bine atunci. Start!
Naomi s-a napustit asupra lui, dar a esuat. A fost aruncat in lac.
-Nu il putem invinge singuri. Trebuie sa luptam impreuna.
-Nici sa nu te gandesti! Voi lua singura clopotelul!
Am sarit de acolo, cautandu-mi un loc in care sa ma ascund. Keisuke e foarte distras. Loviturile din spate il vor lasa lat. L-am vazut in mijlocul campului. Era cu spatele la mine si cu fata spre Ayato. Acesta a desenat niste caini explozibili, dar Keisuke i-a inversat jutsu-ul, folosind genjutsu. Chiar cand sa arunc kunai-urile, Ayato era sa se explodeze singur. Nu puteam permite asa ceva, asa ca am sarit din ascunzatoare, impingandu-l.
-Baka! Era sa mori!
-Ce iti pasa tie daca eu mor?! Mie nu mi-ar pasa daca tu ai face-o.
Ma ranise foarte tare. Eu l-am salvat si el imi spune ca sunt un nimic.
Keisuke statea, uitandu-se la noi cum ne certam. In acest timp, Naomi a venit prin spate, dar cazuse in plansa si fusese infrant. Din nou.
Avusem toti multe incercari si deja era ora 11:50. Mai aveam 10 minute.
Fusesem foarte aproape de un clopotel. La fel si Ayato. Dar nimeni nu a reusit.
-Toti trei! Haideti aici. Nici unul nu a reusit. Sunt dezamagit de voi. Ma asteptam sa imi puteti lua clopoteii. Echipa 7 nu v-a exista.
-Nu! Va rog! Mai dati-ne o sansa...
Ayato facea ochii de catelus pentru a reusi.
-Prea bine. Alegeti doi dintre voi care vor deveni azi membri ai echipei 7. Cel de al treilea merge inapoi la academie.
-Nu. Nu lasam pe nimeni pe dinafara. Nu cred ca Naomi, Ayato sau chiar eu meritam sa fim dati afara din echipa.
-Katsumi... Ar trebui sa ii acceptam oferta. E mai bine 2 decat niciunul.
-Nu! Are dreptate! Naomi, nu putem lasa ca unul din noi sa nu fie in echipa!
-Asta e alegerea voastra? Ca nici unul sa nu plece?
-Da!
Toti trei am spus in cor.
-Prea bine atunci. Haideti sa mancam si dupa vom avea prima misiune.
-Stai o clipa... prima misiune? Parca nu mai eram o echipa.
-Cand ati luptat, ati facut-o individual. Voiam sa vad ca va puteti apara unul pe altul ca intr-o echipa.
Eram fericita. Nu fusesem fericita de mult timp. Am mers toti la un restaurant, unde Keisuke ne-a facut cinste.
-Vreau sa fim cea mai buna echipa din cate exista, vreau sa munciti din greu, dar sa va si distrati. Vreau sa fiti prieteni. Sa va intelegeti. Maine avem prima misiu...
Nu apuca sa termine, deoarece consilierul mamei venise si ii soptise ceva la ureche.
-Eu voi pleca. Voi mai stati aici. Aici aveti banii pentru nota de plata. Ne vedem maine la 8.
Plecase si ne lasase singuri.
-Naomi. Tu si Katsumi aveti byakugan, nu?
-Da, amandoi avem. De ce?
-Doar ma gandeam... ea e Uchiha, sharinganul e specific, nu byakugan-ul. Si presupun ca ati fi egali intr-o lupta.
-Nu. Nu am fi egali. Depinde de circumstante...
-Vreti va rog sa schimbati subiectul? Nu imi place sa vorbiti despre mine sau clanul meu cat sunt de fata.
-Amm... ok. Daca tu asa iti doresti...
Naomi ma intelegea. Intelegea ca nu vreau sa vorbesc despre mine.
-Am facut cateva cercetari despre acest "Mitsuki" despre care am vorbit ieri. Se pare ca este fiul lui Orochimaru si este de partea lui acum. Macar acum Konoha va trebui sa lupte cu o singura armata...
-La ce te referi, Naomi? Ayato era curios,la fel ca întotdeauna.
-La Akatsuki. Gruparea aceasta a disparut acum mult timp... dar încă ameninta Konoha.
-Akatsuki...
Vocea lui Ayato era foarte stinsa. Soptise, dar eu il auzisem, fiind foarte aproape de mine.

*MelisaBercea*

Deci, acesta e primul capitol al povestirii, scris de către Mello-chan. Următorul capitol îl vom posta în curând. Sperăm că v-a plăcut. Sa aveți o seară faină! Vă pupăm! Bye!