Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 4 : Prima misiune

Yukio's Point Of View

   Azi m-am trezit devreme ca să apuc să îmi fac antrenamentul de dimineață și să nu mai întârzi. Am mers la bunicul Sasuke ca să ne antrenăm și să îmi arate tehnici cu Bashosen-ul. L-am întrebat și cum pot sa îmi activez Sharingan-ul, dar el mi-a răspuns:

  - Sharingan-ul tău se va activa la un moment dat, nu îți face griji.

  - Dar eu vreau sa il am cât mai repede. Chiar nu pot face nimic în privința asta? întreb cu speranță.

  - Din păcate nu știu. Simt că mă minte. Cred că știe ceva despre asta. Ok, cred că are un motiv bun pentru care nu vrea să îmi spună.

  - Bine, oftez resemnat.

  - Să continuăm antrenamentul.

  A început să mă învețe să controlez mai bine elementul fulger. Am reușit chiar să fac o mică sabie de fulger. Când era timpul să plec, mi-am luat la revedere de la el și m-am grăbit spre Clădirea Hokage-lui. Am ajuns devreme, nu era nimeni încă aici. Am intrat înăuntru, ca să o salut pe mătușa Sarada. Ea era, ca de obicei, pe scaunul său de birou, cu o grămadă de foi în față.

  - Salut, mătușă! Ce mai faci?

  - Salut, Yukio! Uite, cu munca. Ești entuziasmat pentru prima misiune?

  - Puțin. Ce misiune ne-ai ales?

  - Una foarte ușoară, vă veți descurca. Dacă totul merge bine cu următoarele, vă voi da misiuni mai grele. Cel mai important e lucrul în echipă.

  - De câte ori am auzit asta! șoptesc, dar cred că m-a auzit.

  - Ce s-a întâmplat? întreabă, vizibil îngrijorată. Nu te înțelegi cu colegii de echipă?

  - Știi doar ca eu nu sunt genul de persoană sociabilă...

  - Hmm... Ok, mă voi ocupa de asta, zice cu o față gânditoare.

  - Ar cam trebui să plec, cred că echipa se întreabă unde sunt, dar revin imediat.

  - Ok. Spune, după care cobor. Se pare că echipa era deja în fața clădirii.

  - Bună dimineața. Salut politicos.

  - Bună dimineața, Yukio, mă saluta colegii.

  - Bun, acum că suntem toți prezenți, ar trebui să urcăm ca să ne primim misiunea.

  - Yukio-kun, ai fost să o vizitezi pe Hokage-sama? întreabă Izumi. De ce o interesează așa de tare asta?! Nu îmi plac persoanele băgăcioase, iar ea este prea enervantă. Mereu încearcă să pornească o discuție cu mine, chiar dacă eu nu dau nici doi bani pe chestiile astea.

  - Nu-i treaba ta, îi răspund răspicat. Takumi îmi aruncă o privire urâtă, așa că am tăcut. Prea mult îi pasă și lui de ea. S-ar putea să o placă, dar ea nu cred că îl vede mai mult ca pe un prieten, frate chiar. După ce Izumi a auzit răspunsul meu, s-a întristat.

  - Ok, voiam doar să întreb.

  - Izumi-chan, nu trebuie să fii tristă din cauza lui. Se vede clar că nu îi place să aibă prieteni umani, doar cu animalele stă.

  - Și ce are asta? întreb, deja pregătindu-mă să îl iau la bătaie. Nu am un temperament foarte bun, deci dacă mai spune ceva despre mine, va primi cel puțin un pumn.

    Probabil a observat că m-am enervat, deoarece doar a oftat și a tăcut. Când am ajuns în dreptul biroului mătușii, Gin-sensei a bătut la ușă și am auzit un "Intrați". Am deschis ușa și am salutat-o respectuos.