Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 7 : "Sper sa îți împlinești visul"

*Din capitolul anterior*

- Yukio, stai! Mă strigă Akira. Promite-mi că data viitoare când ne mai vedem o să luptăm din nou, de data asta fără chackra și armele Eremitului Celor Șase Căi.

- Ok, am început să chicotesc, promit! O să mă antrenez din greu până atunci, deci, să fii pregătită!

- Și eu o să fac la fel, deci fii și tu pregătit! Zise și îmi făcu cu mâna.

*Continuare*

Yukio's Point Of View

Ne-am luat cu toții la revedere și am pornit înapoi către sat. După ce o să ajung acasă, o să trag un pui de somn. Sunt extenuat. Gin-sensei ne-a spus că ne va face cinste cu ramen pentru victoria mea. Noi am acceptat bucuroși și ne-am continuat călătoria. După o perioadă de timp, am simțit că cineva ne urmărea. Cu toții ne-am intersectat privirile, iar Gin-sensei a rămas în urmă să se ocupe de dușman. După ce a plecat, i-am zis lui Katsumi să își activeze Byakuganul să fim siguri că suntem în siguranță. A spus că mai vede încă două persoane în spate, la câteva zeci de metri depărtare. Am vrut să mă opresc că sa întâmpin oaspeții nepoftiți, dar Katsumi mi-a zis că se descurcă ea, știind probabil că nu mai am aproape deloc chackra.

- Nu, Katsumi! Ma voi ocupa eu de ei!

- Yukio, de abia de mai ai chackra. Am Byakuganul, nu mă poți minți. Tu ți-ai demonstrat deja puterea, acum e randul meu. Te rog, lasă-ma să o fac! Promit că o să îi înfrâng de una singură! Sunt doar 2, sunt și copii pe deasupra. Mă descurc... dar propoziția i-a fost întreruptă de un kunai aruncat într-un copac din fața noastră, de care era legată o hârtie explozibilă. Ne-am îndepărtat cu toții repede de acolo, eu sărind în față, iar Katsumi și Izumi sărind în spate. După ce norul de fum s-a îndepărtat, le-am văzut luptându-se cu un băiat. Era mai în vârsta decât noi, se pare. După costumație si bandana, era din Satul Sunetului. Celălalt băiat o ataca pe Izumi. Cum prioritatea noastră ca echipă este să protejăm medicul, am sărit imediat în apărarea ei, luptându-mă cu tipul acela. Era mult mai înalt și mai solid decât partenerul său, dar asta nu mă intimida, deoarece eu sunt un ninja din Satul Frunzei, și, mai presus de asta, fac parte din clanul Uchiha, unul din cele mai puternice clanuri. Aveam încredere în mine că o să reușesc să îl înving și să îmi protejez coechipierii... Fuck, chiar e puternic! Am început sa ne luptăm, folosind mișcări de taijutsu. Katsumi se lupta cu celălalt, folosind Byakuganul, iar Izumi încerca să îl atace cu un kunai, dar el se ferea foarte bine. Trebuie să il înving repede pe tipul ăsta ca să le pot ajuta. Am scos un kunai și am început să îl atac, dar și-a scos și el un kunai, apărându-se de atacurile mele. Uf, trebuie să găsesc ceva și repede. Mi-a picat fisa și mi-am amintit că am o armă nouă. M-am antrenat destul de mult cu bunicul Sasuke în controlarea elementului fulger. I-am făcut un semn din cap cu subînțeles lui Katsumi "folosește ninjutsu că sa aflam ce tip de chackra are", sau asta am încercat să îi transmit, scoțându-mi săbiile ce le-am primit azi. Ea a dat din cap și am făcut amândoi simultan Mingea de Foc, oponentul meu ridicând un zid de pământ iar al lor făcând o bulă uriașă de apa, neutralizându-i atacul. Am nimerit bine. De atât am avut nevoie. Am dat o bombă de fum, am început să mă concentrez asupra armelor, încercând să trimit chackra elementului fulger prin ea și când s-a împrăștiat norul de fum, l-am lovit direct cu atacul pregătit, el căzând lat, la fel și eu din cauza consumului prea mare de chackra. Îmi simțeam capul explodând, pamantul se învârtea cu mine și de abia mă mai puteam ține pe picioare. Izumi a scos un țipăt și a venit într-un suflet lângă mine, aplicându-mi tehnici medicale. Parcă începeam să ma simt mai bine, dar, dintr-o dată, Katsumi a fost pusă la pământ. Era plină de tăieturi pe tot corpul și pierdea mult sânge. La imaginea aia aproape că mi-am ieșit din minți. M-am ridicat repede, fiind încă puțin amețit și m-am îndreptat către nenorocitul care mi-a adus verișoara în starea aia.