Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 9 : "Te iubesc, Katsumi-chan"

M-am trezit intr-o camera alba. M-am uitat in jur si am vazut multe aparate. Am incercat sa ma ridic, zbatandu-ma sa ma eliberez de aparatele acelea, dar nu am reusit, deoarece cineva ma tinea de umeri.

-Linistes-te, Katsumi! Daca te ridici iti vei face mai mult rau... Stai calma si voi deconecta eu aparatele. M-am uitat la bunica mea cum ma ingrijea. Nu scoteam un cuvant.

-Stiu ca esti suparata... dar ce s-a intamplat e de domeniul trecutului. Izumi a murit... Yukio e bine si si-a reinceput antrenamentul, acum avand puterea Sharingan-ului. Sasuke de-abea asteapta sa se poata antrena cu tine, avand sharing-byakugan. Te vei putea antrena in vreo 2 saptamani.
M-am uitat in jur si am vazut o floare alba.

-Unul din colegii tai de echipa a venit aici in fiecare zi si ti-a adus flori. Statea ore in sir uitandu-se la tine sperand sa iti revi.

Am zambit gandindu-ma ca sunt iubita. Ca cineva tine la mine si ca venea aici.

In doar cateva secunde am auzit pasii grabiti ai cuiva pe hol si am vazut o silueta in usa, iar bunica iesise pe coridor. Era mai inalt si mai matur. Parul lui blond era prins intr-o coada iar ochii negri ii straluceau. A lasat cosul pe care il tinea pe o masa si a alergat spre mine, sarindu-mi in brate. Si-a ascuns fata in parul meu si mă strangea cu toata forta lui.

-Sa nu ma mai sperii asa niciodata... Sa nu ma mai parasesti. Te iubesc, Katsu-chan…

-Si eu te iubesc... Ayato... Nu o sa ma mai pun in pericol.

-Promiti?

-Promit.

Ayato se aseja langa mine pe pat si m-a ajutat ma ridic si eu.

-Multumesc…

-Sakura-samma a spus ca mâine poți merge acasă dar îți antrenamentul doar săptămâna viitoare... Daca vrei voi veni sa stau cu tine... poate te pot aj…

-Sigur! Mi-ar face placere sa stai cu mine…

In momentul ala mi-am auzit stomacul protestând.

-Iti este foame? Ma întrebat el ingrijorat.

-Putin…

-Am adus ramen... Cred ca iti place…

-Desigur ca îmi place.
M-a mai îmbrățișat odată și a mers la coșul de pe masa luând bolul cu ramen și doua bete.

-Tu ce vei manca?

-Am mâncat înainte sa vin aici. Sunt bine stai linistita... nu trebuie să îți faci griji pentru mine.

-Ayato... Tu ai fost în fiecare zi aici, nu?

-Da. Am venit din ziua în care te-au internat.

-Mama... mama a venit sa ma vada?

-L-am văzut pe Boruto-sama și Ai... Keisuke-sensei, Gin-sensei si Himawari-sensei au fost și ei... dar pe Hokage-sama nu am văzut-o.

Nu venise sa ma vada. Pentru ea ori vie ori moarta tot una face... Am strans pătură în mâini și mi-am oprit câteva lacrimi. Ayato mi-a luat mana stanga intre ale sale și mi-a zambit.

-Poate a avut treaba. Din cate stiu nici cu Yukio nu prea a stat…

-Yukio! Yukio ce face?! E bine?

-Da... El a stat doar câteva zile în spital și și-a reînceput antrenamentul.  E foarte supărat pentru ce s-a întâmplat și e mult mai tacut decât înainte.

-E doar vina mea pentru ca Izumi e moarta... Daca as fi fost mai puternică…

-Gin spune ca e vina lui. Yukio își asuma de asemenea și el vina... Katsumi, nu aveți tot dreptul de a va asuma responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat.
                                 *MelisaBercea*

    Mdah, capitol scurt, sorry. O să postez un capitol mai ling in curând. Scuzați greșelile, o să corectez toate capitolele cândva.