Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 5 : Cina

Katsumi's Point Of View

Era ora 5 dupa amiaza, iar cina incepea la 6. Mama se supara foarte tare daca intarziam.
-Deci... De ce ne-a chemat Hokage-sama la cina?
-Naomi, ti-am mai spus ca nu stiu. Mama e ciudata aproape tot timpul.
Am pornit spre casa. Keisuke citea o carte, iar Ayato cu Naomi se certau tot timpul. Drumul fusese mai scurt ca de obicei... Cel putin asa mi se paruse. Am intrat casa, descaltandu-ne la intrare.
-Mama! Tata! Am ajuns!
-Katsumi-nee-sama? Yei!
Ai a venit si mi-a sarit in brate, strangandu-ma cat de tare putea el. Am mers in sala de mese unde echipa lui Yukio era deja asezata. Hm. Nu ii prea stiam colegii, dar auzisem cate ceva. Izumi e o fata destul de timida, iar Takumi face parte din clanul Lee, un clan mult prea energic pentru gustul meu. Sensei le era fostul elev al tatalui meu si coechipierul matusii Himawari si al lui Keisuke, Gin Uzumaki. Un ninja foarte puternic. El e bun la atac, tata era si el in linia 1, Keisuke era strateg, iar Himawari era un ninja medical pe cinste. Ne-am asezat toti la masa. Nimeni nu zicea nimic.
-Si, cum a fost prima misiune, spuse mama putin stanjenita de situatie.
Mi-am dat ochii peste cap. Cum ma putea intreba asta?
-Au fost misiuni rang D. Au fost prea simple.
Nu am apucat bine sa termin propozitia ca Keisuke ma lovise cu cotul in abdomen.
-Da... Au fost destul de simple.
Yukio imi dadea dreptate, nu ca nu as fi avut.
Dintr-o data Ai devenise foarte entuziasmat
-Eu vreau misiuni! Le pot lua eu misiunile daca nu le vor ei?
-Noi a trebuit să avem grijă de un bebeluș, nu cred că te-ai putea descurca cu așa ceva, Ai. De abia a facut-o Gin-sensei.
-As fi vrut sa il vad facand-o. Keisuke rase subtil incat Gin sa nu isi dea seama.
- Ai ratat niste momente incredibile, să-l fi văzut pe Gin-sensei atât de neputincios si confuz, neștiind ce sa facă. Lui Yukio ii aparuse un zambet malefic pe chip.
-Nici Keisuke-sensei nu a fost mai presus cu pregatirea pranzului.
Ayato incepuse sa aiba aceiasi expresie ca si Yukio.
-Să știți că sunt aici și va aud. În plus, m-am descurcat destul de bine în misiunea aia, copilul nu a murit, deci a mers destul de bine.
-Ayato! Ei nu trebuie sa stie... Nu il ascultati. A fost usor. Keisuke a inceput sa isi frece ceafa si a afisat un zambet de tont.
Toti am inceput sa chicotim.
- Nu ma asteptam ca fostii mei agenti ANBU sa se fi descurcat asa greu cu misiunea asta.
Tata radea de nu mai putea si abia spuse ce avea de spus.
- Ha ha ha, sensei, as fi vrut să te văd pe tine in situația mea: fără pic de experiența în îngrijirea unui copil si trebuind să te bazezi pe altul că te va îndruma corect  Si, culmea, s-a descurcat foarte bine ca si căpitan si a demonstrat că se poate descurca atât în lupte, cât și cu copii, deci, fetelor, Yukio va fi un soț minunat, așa că grăbiți-va să îl cuceriți!
Yukio a inceput sa roseasca. La fel si Izumi... Cred ca ei ii cam place de Yukio.
-Sunt foarte mandra de tine, Yukio. Esti un copil perfect.
Nu puteam sa cred ce tocmai spuse mama. Am strans tacamurile in mana pana mi-am ranit palmele.
-Dacă tu zici, zice încercând să pară impasibil. Katsumi, ești ok? Strângi vesela aia de zici ca este un inamic si ai vrea să îl omori.
- Huh? Nu am observat. Sunt ok, doar ca prefer celalalt set de tacamuri, am spus eu, incercand sa fac un zambet nevinovat.
-Ok...
-Sunt sigur ca ambele echipe vor deveni foarte puternice, spuse tata
-Ma voi asigura asigura de asta, zise Gin.
-Da. Ambele echipe au potential, dar daca s-ar despartii... uni ar fi mult prea slabi sa lupte. Cand am auzit ce a spus, am scapat furculita pe jos, facand zgomot.
-Esti sigura ca esti in regula, Katsumi-chan? Naomi chiar parea ingrijorat...
-Da... doar m-am gandit la ceva...
-Hokage-sama, dar asta nu se va întâmpla, deoarece mă voi asigura că îmi voi apăra elevii, orice ar fi, spuse Gin.
- La fel. Nu am fi niste profesori buni daca echipa se destrama.
Wow. Keisuke ii daduse dreptate lui Gin.Asta era noua.
-Nu ma astept la altceva de la voi doi. Sunteți niste ninja foarte puternici și v-am ales special pe voi ca să îmi apărați copiii, sa ii îndrumați pe calea cea buna și să îi învățați despre Voința Focului. Altcineva ma ingrijoreaza pe mine...
- Sarada! Cred ca ar trebui sa termini, remarcă tata.
M-am enervat. Nu mai puteam. Vorbea de mine ca de o dezamagire fata de ceilalti! Cum putea face asta?!
- Eu sunt dezamagirea, nu?! Eu sunt rusinea familiei Uchiha, am spus, punand accentul pe numele clanului in semn de ura. Macar spune direct!
-Katsumi! Linisteste-te! Stai jos acum! Mama a lovit masa, crapand-o.
- Katsumi, ce tot spui acolo?! Tu ești o Uchiha foarte puternică pe care o iubesc. Nu ești o rușine, nu-i asa, mătușă? dupa ce Yukio terminase ce a avut de zis, s-a uitat cu o privire confuză la mama.
Mama tacea. Avea o privire rece si cruda.
-Ce tot spun?! Sunt o rusine! Asta sunt. Nu-i asa, mama?!
- Katsumi! Stai jos chiar in momentul acesta!
- Mătușă, te rog să îi dovedești contrariul, insistă Yukio.
M-am uitat de la Yukio la Sarada, care tacea din nou.
- Fa-o. Demonstreaza contrariul. Urmase un moment de liniste. Nu o faci. Nu poti, nu-i asa? Asta e adevarul.
M-am enervat si am lovit scaunul cu putere, acesta ricosand in perete. Am iesit cat de repede din acea camera.