Sharingan : Blessing or Curse? (În Pauză)

Capitolul 3 : "Ai pierdut!"

Yukio's Point Of View

Dimineață

    M-am trezit devreme, ca să nu întârzi la antrenamentul din această dimineață. E primul antrenament al Echipei 3. Trebuie să dau ce am mai bun ca să iasă bine. Am luat micul dejun. Ca de fiecare dată, Katsumi nu era la masă. Deja m-am obișnuit cu asta. Dar tot nu știu de ce este așa de retrasă, chiar și față de familia ei. Aș da orice să aflu ce este în mintea ei. Ok, trecând peste asta, i-am mulțumit mătușii Sarada pentru masă, iar ea mi-a făcut și prânzul. Am ieșit din casă și mă îndreptam spre pădure, când am auzit un piuit slab. M-am dus în direcția din care provenea sunetul și am văzut un puișor de pasare, de abia scos din ou, stand la baza unui copac. Săraca, cred ca a căzut din copac. Înseamnă ca acolo trebuie sa ii fie cuibul. Am zărit cam prin vârful copacului un cuib din care proveneau alte sunete slabe de piuit. Nici nu am mai stat pe gânduri ca am pus puiul de pasăre, cu foarte mare grija, în buzunarul meu și am încercat să mă urc în copac. Bine zis "am încercat". Primele crengi erau la abea 3 metri înălțime. Nu își putea face și pasărea aia cuibul într-un copac mai mic? Cum naiba să fac ca să urc în copac? Ah, stai, aș putea să mă folosesc de chackra, dacă aș ști să fac asta. Ei bine, nu poate fi atât de greu. Am început să mă concentrez. Îmi imaginam că toată chackra mea se adună în mâini și în picioare și am încercat să urc, dar nu a mers și am căzut, evitând să mă lovesc printr-o săritură. Am încercat din nou, având același rezultat. Nu pot să ma dau bătut. Dacă o fac, cine știe ce se va întâmpla cu micuța asta. Am tot încercat să fac asta minute bune și am constatat că am reușit să urc aproape 1,5 metri. Cred că aș avea șanse mai mari dacă aș alerga, luându-mi puțin avânt. Puiul iar a început să piuie.

  - Nu-ți face griji, micuțule. O să ajungi înapoi la familia ta, îți promit! I-am spus, deși știu că nu mă poate înțelege. M-am dat vreo 10 metri mai în spate și am început să alerg cu viteză, de data asta concentrându-mă doar asupra picioarelor și am văzut cum ieșea chakra albastră din ele. Asta e! Acum puiul va putea fi din nou cu familia lui! Când am ajuns la baza copacului și am început să urc, nu am mai căzut. Am continuat așa, până am ajuns în vârf, fără a mă ajuta de alte crengi pentru susținere. Am luat puișorul din buzunar si l-am pus înapoi în cuib. Am coborât din copac și m-am îndreptat cu cea mai mare viteză către pădure. Sigur sensei va fi nervos. Chiar ieri ne-a spus că nu îi place ca cineva să întârzie. Când am ajuns la punctul de întâlnire, toți erau acolo. Sensei stătea cu mâinile încrucișate la piept si bătea nervos din picior. Cred că am încercat-o.

  - Yukio, mă bucur că ai avut de gând să apari. De ce ai întârziat? Mă întrebă sensei, nu la fel de supărat precum mă așteptam să fie.

  - M-am trezit târziu, îi spun cu o față destul de serioasă. Nu aveam de gând să îi povestesc ce s-a întâmplat, oricum nu m-ar fi crezut.

  - Ok, sper să nu se mai repete. Deci, după cum le-am explicat si colegilor tăi când nu erai de față, azi, datorită faptului că este primul nostru antrenament ca echipa 3, nu va voi forța prea tare. Vom merge în pădure într-o zona deschisă ca să ne putem desfășura acțiunile cum trebuie și va voi testa abilitățile de luptă. Vă explic când ajungem acolo. Urmați-mă! Spune și o ia din loc, noi rămânând puțin în urnă. Am pornit și eu pe urmele lui, la fel și Takumi și Izumi. După o perioadă de timp, Gin-sensei s-a oprit într-o zona foarte mare, fără copaci pe o rază de câteva zeci de metri.

  - Bun, deci de acum în colo, aici ne vom antrena zi de zi. Pentru primul antrenament vreau să facem in felul următor: Yukio, deoarece tu ai fost cel mai bun din clasă, te vei lupta împotriva lui Takumi și a lui Izumi, care vor forma o echipă. Cine câștigă va avea ocazia să se lupte cu mine, iar cine pierde, voi găsi eu o pedeapsă potrivită. Uu, deja sunt entuziasmat. Voi lupta cu Gin-sensei. Am chiar și un as în mânecă. Nu cred că îl voi putea învinge, dar nici el nu o va face ușor cu mine.