Burning Flame | NE-EDITATĂ

Capitolul 4

M-am trezit pe canapeaua arămie din living-ul vecinilor mei, și mai nou, cred că termenul prieteni le poate fi atribuit cu succes. Mi-am trecut mâna prin păr, apoi mi-am molfăit somnoroasă limba. Am privit în jur și am fost uimită să-l văd pe Miles în stânga mea, când aș putea jura că aseară am adormit lângă Aiden. M-am ridicat ușor, canapeaua scârțâind. Am pășit pe covorul aspru și i-am văzut pe Loreen și Nathan dormind pe covor. Oamenii de aseară erau plecați, și pot realiza cu ușurință că am băut acel whiskey, ceea ce îmi împăienjenește memoriile de seara trecută, dar sunt destul de conștientă ca să realizez că nu am făcut nimic greșit, în ciuda faptului că am băut alcool.

Pășesc spre bucătărie imensă și mă lovesc de trupul lui Rachel care tăia niște suncă pentru un platou, mirându-mă de faptul că e trează.

– Neața, spune energetic, e ora două, leneșo.

Fac ochii cât cepele când aud cât este ceasul.

– Doar ca să fie totul clar drăguță, ești limpede ca apa, n-ai făcut nimic, reacționezi chiar OK la alcool, zâmbește și trântește 3 roșii în chiuvetă, mai apoi dând drumul robinetului ca să le spele.

Surâd inocent după ce mi-a confirmat bănuielile cu privire la "cumințenia" mea apoi o privesc cum taie roșiile spălate în urmă cu câteva secunde, mai apoi completând platoul.

– Vrei cașcaval? spune, întinzându-mi platoul.

Încuviințez și iau o bucată, pe care o mestec lent. Râde șoptit, apoi privește spre living, cu o privire dojenitoare.

– Vor dormi ceva timp, măcar ne avem una pe alta, momentan, afirmă iar eu o privesc râzând.

– Va trebui să plec curând, mulțumesc însă pentru că m-ați lăsat să-mi petrec seara cu voi, a fost chiar plăcut, sunteți vecini de treabă, dar mai moale cu muzica aia, spun, și înfulec o roșie.

– Sigur, dar trebuie să-l convingem și pe Miles, vrea să facă pe deșteptul, zice, dar este redusă la tăcere de prezența lui.

Tricoul de aseară îi este șifonat pe corp iar părul se întinde în toate direcțiile. Îi observ ochii întunecați fixându-se pe ea. Dacă privirile ar ucide, ei bine.. biata Rachel.

– Deșteptul zici? trece nonșalant pe lângă ea, nu fac pe deșteptul, chiar sunt, afirmă cu aroganță iar ea pufnește.

– Sigur că da.

Nu pot să nu observ o oarecare chimie între ei, oricât de mică. Dacă Miles nu îi dă atâta importanță, Rachel sigur îl simpatizează.

– Roșcato, tu când pleci? spune răutăcios, sau o să ne istorisești despre fustangiul ăla de Set ca să îți cadă ăștia la picioare?

Mă încrunt iar Rachel face aidoma. Se uita urât la el, dar are doar o mină nepăsătoare în schimb.

– Știi ce, spun, oferind un zâmbet larg, ai dreptate, chiar e un fustangiu, și nesimțit pe deasupra.

– Și cred că i-am găsit replica din San Diego, adaugă Rachel zâmbitoare, făcându-mă să pufnesc în râs.

Oricât aș vrea să-l disprețuiesc pe Miles, nu-l pot asemăna în fel și chip cu Set. Nu pare genul, oricum. Nu îi știu încă felul, dar sunt sigură că n-ar pune pariuri de rahat.
Râd în continuare de remarca răutăcioasă a lui Rachel, dar mă fac mică când Miles mă încolțește cu privirea sa, care era rece și ferită de strălucire.

– Calmează-te, durule, sugerează Rachel iar el se depărtează de mine.

– Neața! țipă Nathan, luându-mă prin surprindere, o, mâncare, spune iar într-o clipită îngurgitează 2 felii de șuncă.

Aiden trece zâmbăreț pe lângă mine și nu pot să nu-i simt privirea care mă scanează întocmai în felul în care doar un radar ar putea să o facă.

– Prima dimineață cu roșcata! surâde Aiden, și curând o vedem pe Loreen intrând pe ușă.

– La cum te uiți la ea, sigur nu ultima, adaugă Loreen la afirmația lui, ceea ce îl face să se simtă incomod.

Încerc să ignor remarca ei, ca să nu-l fac pe el să se simtă și mai prost.

– Hai gata, cârcotașilor, spune Nathan, ceea ce mă calmează.

Se sprijină de bufet, lângă mine, în timp ce restul gustă din platou.

– Știu că par necizelați și enervanți, dar sunt o tovărășie chiar bună, și oricât de mult s-ar impune Miles care comentează oricând se ivește ocazia, mi-ar plăcea să ni te alături, zice Nathan șoptit iar eu nu pot să nu îi zâmbesc dulce.

– E în regulă, dar nu vă pot fi o companie plăcută dacă Miles nu ar vrea asta, chiar dacă decizia nu îi aparține lui în totalitate.

Nu știu ce rahat e Miles în prietenia lor, dar știu că se comportă ca un enervant și nu prea înghite multe, în special mine, dar n-aș vrea să le tulbur distracția cu prezența mea.

– Dă-l dracului! a râs iar eu am râs odată cu el, știu că pare un nemernic, dar e.. e un prieten bun, chiar dacă se comportă ca un mare dobitoc cu tine, e mai greu cu el.

– Fir-ar să fie Nathan, vă știu de o zi și sunteți așa drăguți cu mine, cu excepția știi tu cui, îngaim pe un ton degajat.

– Meh, fie între noi, Miles a suferit ceva timp, sora lui a murit acum 5 ani și s-a cam închis în el, nu doar în fața noastră, dar și în fața străinilor, dacă o să îi pari de încredere, va știi cum să se compoarte.

Înghit în sec. Știu cum e să pierzi persoane dragi, și îmi imaginez cum i-a fost lui Miles să piardă o persoană cu un rol atât de important în viața lui încât mă simt de parcă îi iert toate remărcile. – Și mie mi-au murit părinții pe la 15 ani, într-un accident de mașină, au intrat într-un tir și nu pot să spun că mi-a fost întocmai ușor, dar am avut persoane ca Zoey care să mă ajute să regăsesc treptat sensul vieții, și să mă reculeg. – Probabil că Miles a făcut asemenea mie, găsind alinare în prietenii săi.

– De cât timp vă știți? spun în cele din urmă, revenindu-mi.

– De 7 ani, afirmă, iar eu zâmbesc, realizând ce legătură puternică au.

– Câți ani aveți? întreb, deși mă simt de parcă îl sufoc cu întrebările, alung imediat gândul când se ivește un zâmbet pe fața lui.

– Păi eu și Loreen avem 21, Rachel 20, iar Miles aproape 21.

– Vă știți de ceva timp, afirm iar el încuviințează nostalgic din cap.