Burning Flame | NE-EDITATĂ

Capitolul 15

             _______________                 
                   CAPITOLUL 15
               ______________

Mă trezesc brusc când aud soneria de la parter. Privesc buimacă în jur iar persoana din spatele ușii insistă. Cu părul ciufulit și un tricou mai lung decât mine, menit să mă acopere, dau fuga până la ușă. Nu cine mă așteptam eu să fie.

– Nathan? spun somnoroasă.

– Te-am trezit nu-i așa? Mama naibii, îmi pare rău, își scaprină ceafa cu o mutră amuzantă.

– E ok, bâigui, încercând să îmi aleg cuvintele.

– Aseară am văzut că ai plecat în fugă și nu păreai prea fericită, nu am îndrăznit să te întreb atunci. S-a întâmplat ceva?

"Mă placi." Ba nu te plac Miles Dash, nu foarte mult..

– Nimic, spun cu greutate, adică, nu prea îmi mai aduc aminte, mint eu.

– A, doar voiam să mă asigur. Sigur nu ți-a făcut boul de Miles ceva? Sau poate Kyle? întreabă, căutând un răspuns în ochii mei.

– Nu, spun instantaneu.

– În regulă, atât voiam să știu. Scuze că te-am trezit.

– E ok, serios, îmi ciufulesc mai tare părul apoi închid ușa după el.

Rămân blocată un moment apoi mă decid că nu am timp să fac pe crispata.
Dau fuguța până în bucătărie, căutând un bol, cereale și evident lapte.

După ce mă bucur de un mic dejun gustos, decid să mă uit la un film indian și să caut pe internet poze cu actori faimoși pentru că nu știu cum altcumva mi-aș putea ocupa timpul.
Telefonul bâzâie iar eu arunc o privire. Mă suna Jenna.

– Bună, îi aud glasul vesel, ce faci?

– Îmi consum existența, răspund iar ea se amuză copios de răspunsul meu.

– Te înțeleg, spune, încă hlizindu-se, ești ocupată? Vreau să ieșim.

– Aș vrea, chiar nu am nimic de făcut, dar refuz, pentru că îmi e prea lene să mă ridic, am o dimineață dintre acelea fără chef, răspund sincer.

– Înțeleg exact ce simți, păi bine, sună-mă când ești dispusă să ne vedem, spune veselă.

Închid apelul, nu înainte să murmur un pa scurt. Schimb posturile plictisită când aud iarăși ușa. Probabil e Nathan din nou.

Merg lent spre ea și o descui.

– Miles, spun rece.

– Jessica, pot intra? întreabă, menținând contactul vizual incomodant.

– Bine, încerc să zic pe o voce nepăsătoare.

Nu vreau să creadă că are vreun efect de orice fel asupra mea, chiar dacă acum sunt extrem de tensionată din cauza prezenței lui. Și-ar lua-o în cap și i-ar hrăni prea mult ego-ul de mitocan arogant.