Burning Flame | NE-EDITATĂ

Capitolul 9

Mi se înțețoșează privirea, dar casc rapid ochii cât cepele când îi văd pe Nathan, Aiden, Miles, Loreen și Rachel plimbându-se și râzând.

– Jess ești bine? Te uiți ca o dementă înspre standul acela de vată de zahăr!

– Da, spun vag, bâlbâindu-mă.

Ok, știu că nu ar trebui să am reacția asta, sunt de treabă. Dar e totuși ciudat. Mai ales după ce i-am lăsat pratic baltă cu o seară înainte. Mă simt atât de vinovată. Și intimidată, și cred că și rușinată când îmi aduc aminte de secvențele cu Miles. Am spus Miles? Voiam să spun Aiden.

– Vecinii de care mi-ai spus? a râs Trent, cine e cel care îți face ochi dulci?a zis, făcând referire la Aiden.

Rahat?

– El e Aiden, cum să dau ochii cu ei după ce i-am lăsat de izbeliște?

– Zici că l-ai omorât pe Obama, fii bărbat, Jessica.

A spus iar eu am râs. Trent m-a tras într-o îmbrățișare. Am grăbit pasul, depărtându-mă de ei. Drăcia naibii, acum vor crede că am vrut să fug de ei.

– Vrei în rollercoaster? a întrebat Trent, bătându-mă pe umăr.

– Ce? am spus pierdută în gânduri, ă, da, am aprobat.

Ne-am îndreptat spre casa de bilete iar el a achitat unul și pentru mine.

– O să îți dau banii ăia înapoi, amice, am murmurat.

M-a privit urât, iar eu am chicotit. Am stat un timp la rând, apoi am ajuns în sfârșit într-unul din...compartimentele rollercoaster-ului? Presupun că așa se numește, nu? Sau..? – Mi-am pus centura, apoi am mai auzit un grup de voci. Erau fix vecinii mei. Se așezaseră în spatele nostru.
Mă simt atât de jenată...și de prost.

– Bună, am spus timid, întorcându-mă spre ei.

– Bună, au spus cu toții.

– El e.. Trent, l-am prezentat, Aiden căscând gura.

– Iubitul tău? a întrebat Aiden.

Am simțit obrajii roșindu-se. Nu l-am privit niciodată pe Trent mai mult decât pe un prieten, și sunt absolut sigură că nici el pe mine. Am fost dintotdeauna.. doar prieteni, cei mai buni prieteni, dar niciodată mai mult. Și nu se va întâmpla, presupun.

– Nu, am răspuns înaintea lui, cel mai bun prieten al meu.

Am răspuns, și am simțit ochii aprinși ai lui Miles. Mă stăruia cu privirea de ceva timp, ceea ce era super intimidant.

– Salut Trent, a chițăit Rachel.

Dar acesta nu a mai apucat să spună nimic, rollercoaster-ul pornind în cel mai neașteptat moment.

Am simțit aerul călduros lovindu-mă din plin și adrenalina trecându-mi prin piele, mi-am simțit inima pulsând puternic, de frică, dar și datorită sentimentului de rebeliune, pe care l-am trăit cu toată ființa mea în timpul cursei. Țipete de fericire dar și teamă îmi părăseau gura, ca mai apoi să râd, privindu-l amuzată pe Trent, care încerca să facă pe curajosul. Am auzit și restul oamenilor țipând. Rollercoaster-ul o lua în stânga, în dreapta, în jos, în sus, se învârtea, se avânta de la înălțimi destul de mari, provocând fiori în tot trupul meu. Am ținut bine bar, din instinct. – Când cursa a luat sfârșit, am răsuflat ușurată, dar și puțin dezamăgită. Mi-am dat drumul cozii prinse, lăsându-mi părul să-mi cadă pe spate.

– A fost.. am spus, nefiind abilă să-mi termin fraza.

– Super tare! a completat Trent.

– A fost senzăție, am auzit vocea lui Loreen din spatele meu.

– Într-adevăr, a aprobat Nathan.

Mi-am mușcat obrazul, apoi nu am făcut altceva decât să le zâmbesc larg. Trent m-a tras de mână spre un stand de floricile, luând o cutie medie pentru el, și așa cum l-am rugat, un fanta pentru mine.
Am băut cu poftă sucul, apoi am închis capacul.

– Hm, ce să mai facem? am întrebat, iar el a dat din umeri.

Deja se însera, dar îmi păsa atât de puțin, încât abia de observasem apusul.

*

După ce m-am mai dat în încă câteva atracții ale parcului cu Trent, am decis că ar fi cel mai bine să mergem acasă.
Când am ajuns, mi-am cotrobăit ghiozdanul, cât buzunarele , dar nici urmă de cheile de la casă.

– Trent? am înghițit în sec.

– Da? a spus mirat.

– Am pierdut cheile.

S-a uitat la mine, căscând larg ochii. Am dat scurt din cap, extrem de disperată și îngrijorată, nu aveam ce face, decât să îl deranjez pe domnul Zackarine ca să îmi deschidă sau ceva, pentru că sunt o iresponsabilă. Dar era 12 noaptea și am presupus că doarme, ceea ce îngreuna o grămadă situația.
Am auzit o mașină parcând pe aleea vecinilor, și culmea, erau chiar ei.

– Ce stați pe acolo? a țipat Loreen.

– Am pierdut cheile de la casă, m-am confesat rușinată.

Nathan a început să râdă, la fel și Aiden.

– Puteți să dormiți la noi, a sugerat Rachel, iar mâine vedeți cum rezolvați, doar nu o să stați toată seara aici.

M-am uitat spre Trent iar el a aprobat cu o mișcare a capului. M-am uitat din nou înspre ei și le-am mulțumit pentru cât de primitori sunt.
Am pășit în casa lor, iar Trent a analizat fiecare colțișor. Casa era chiar aranjată, în ciuda petrecerilor monstru.

– O să aveți camere separate, a spus Miles scurt iar eu i-am mulțumit cu privirea.

Rachel l-a îndrumat pe Trent  iar Miles pe mine.

– Asta e camera ta? am spus când am ajuns în fața ușii.

– Păi, Trent doarme cu Rachel, a dat din umeri, te deranjează?

– Nu.

Deși mi se părea puțin bizar, putem oricum să dorm eu cu Rachel. Dar am ales să ignor gândul.

– În același pat? l-am privit confuză.

– O să dorm pe jos.

– Nu, Miles, ai înnebunit? l-am privit ca o nebună, nu o să dormi pe jos.

– A deci nu te deranjez, a spus, colțurile gurii formând un zâmbet.

Parcă n-ar fi același Miles de acum câteva zile. Drăcia dracului.
Și-a mascat imediat zâmbetul cu o mină serioasă, și niște ochi care ascundeau foarte multe. Simpla lui privire îmi dădea fiori.

Jenată, mi-am pus ghiozdănelul pe noptieră și m-am așezat în patul său.

– Te culci acum? am spus în șoaptă.

– Nu, a spus scurt.

Dacă sora lui ar mai fi trăit, probabil că l-ar fi modelat ca persoană. Din rece, sec și tăcut, probabil ar fi fost vioi, dulce și sociabil. Poate sora lui ar fi avut într-adevăr o influență foarte mare asupra lui, nu?

– Gândești mult, a remarcat.

Am zâmbit.

– Fac asta de ceva timp, știi, reflectez, observ..

– Mi-aș fi dorit să o cunosc, Jessica, spune, și imediat realizez la cine se referă.

– Mama ta nu ți-a spus niciodată? Tatăl tău?

– Mama mea a evitat mult timp asta, nu a crezut niciodată că ne-am înțelege, chiar și soră vitregă, ar fi contat. Tata.. ei bine, nu am aflat niciodată cum se numește.

Am dat tristă din cap, ascultând ce spune. E trist că mama lui a încercat să îl țină izolat de amănunte și persoane importante din viața lui.
Părăsește camera gânditor. Stăruiesc geamul cu privirea, adoptând o mutră îmbufnată. Cad pradă somnului imediat.