Înc-o carte tot degeaba

Pe aripi de șoapte moarte

Desenez fiori în palmă
Fredonând durerea
Citind a ta sintagmă
Din ziua aceea...

Respirând prea apăsat
Doare când îți cresc noi aripi
Dureros și disperat
Sacadat degeaba țipi...

Phoenixu-ul ce-am devenit
Renăscută din iluzii
Eșuând la infinit
Prăbușită prin aluzii...

Și doare fiecare moarte
Și pe parcursul vindecării,
Suferi și de răni ai parte
Nevindecate-n largul mării...

Și-am zburat atât de sus
Încât stelele am spart
Și un colț eu ți-am adus
Dar tu nu ai observat...

Te oglindești în fiecare bucată
Au decis constelațiile să te creioneze
In liniile lor și-n luna despicată
În aproape jumătăți,aproape siameze.

Și-aceste stele prea mult le-am iubit
Să-mi fie acum frică de noapte
Chiar dacă noaptea si umbra m-a părăsit
S-a dus să te caute, să-ți fure două șoapte...

Și pe cenușă de Phoenix au zburat
Pe aripi de șoapte
În noapte s-au împrăștiat
Acum,toate-s moarte...