Înc-o carte tot degeaba

Vreau

Dă-mi un sărut cu gust de moarte
Dă-mi un fior cu simț de amintiri
Dă-mi petale uscate,dă-mi-le pe toate!
Dă-mi tulpina moartă a unor trandafiri.

Dă-mi chiar poezia sau lacrima ei,
Dar poezia nu-i lacrimă,este însuși plânsul
Dă-mi dureri descrise în negrul condei
Și înapoi să-mi dai,din nou la moarte pulsul.

Dă-mi crucea și groapa,veșnica-i scalvă
Dă-mi final apoteotic,dar plin de păcate
Dă-mi descântece verosimile și monotona slavă
Și cântece de înmormântare când îmi vei da moarte.

Dă-mi orice, dar nu mi te da pe tine
E prea mult necaz în doi ochi plini cu poezie
Și dacă-mi dai din "tu", și durerea vine
Așa că dă-mi o moarte, o scuză și-apoi o fantezie.