Înc-o carte tot degeaba

Algic

Ai fost trist ca ploaia primăvara
Ai fost ploaie în diminețile zilelor triste
Ai fost păcatul unor gânduri fanteziste
Mi-ai fost boala.

Te-ai scurs încet, spre mine-ai curs
Te-am adunat în palmă-uscată
Și într-o inimă prea spartă
Mi te-am pus.

Sufletu-mi se pregătește de amurg
Curge cu tine într-un izvor
În care zadarnic mă curăț de dor
Căci și eu curg.

Îngerul aproape-mi stă și este tragic
Cum în mine începe să fie târziu
Și mâine e devreme,știu...
Și mult prea algic.

Și sufletu-mi se pregătește iar de-amurg
Curge prea greu,nebun izvor
În care, se pare,m-am spălat de amor
Spre tine eu nu mai curg.