Înc-o carte tot degeaba

Val liric

Un suflet în care nimic nu se simte
Nici briza de ocean ce îmi lipsește atât
Nici povestea veche scrisă de demult
Cu același final și aceleași cuvinte.

Și e greu de cunoscut și de-nțeles
Miraj așternut în minți confuze
Atâtea greșeli și banale scuze
Și același destin ce nu noi l-am ales.

E viața-n sine și totuși parcă nu-i
E vară acum așa cum n-a mai fost
Sau poate s-a mai întâmplat,doar eu nu recunosc
E-o amnezie veche,ca aia dintâi.

Petale de gânduri visând a nemurire
Se-aștern plăpând la malul de valuri răzbit
În haosul blând cu trandafiri lovit
Și-un suflet pe drumuri,rămas o amintire.