Cad Luceferi rând pe rând
Născuți din lacrimi de durere
În liniștea nopții urlând
Către tristele mistere.
Și pe zâmbetele minciunii
Alunecă din golul cer
Și distrug șirul rațiunii
Și tot ce este efemer.
Și sculptate-n alabastru
Un "Niciodată" și-un "Mereu"
Fior de trandafir albastru
Suspinul sufletului meu...
Și hai să fim acum "nimic"
Durează-o veșnicie parcă
Eu doar ce-aud pot să îți zic
Tu crede-mă...măcar încearcă.
Tu trandafir veșnic purtat
Cu spinii suspinând
Petalele ți le-ai pătat
De dragul unui gând...
Te-ai sacrificat din nou,
Te smulg toți străinii
Dar te aud din alt tablou
Când îți suspină spinii...
आप पढ़ रहे हैं
Înc-o carte tot degeaba
कविता| I might be the poet But you'll always be the words. |
