Înc-o carte tot degeaba

La început nimic. Apoi totul.

Dansam după cum tu îmi cântai
După versuri scrise cu ceară
Și chiar de toți pleacă,măcar tu să îmi stai
Cu frică să-mi respiri,de teamă c-o să doară.

Cântam balade de tristețe cu îngerii în cor
Pe care i-am iubit o secundă,cât ține un vis
La fel ca pe tine,un suflet călător,
Dar când ai plecat,îngeri s-au sinucis.

Și iubirea asta ce-aduce nebunie
Amplificată dur de-un val de suferință
Distruge ce-i al meu și-n loc îmi lasă mie
Un dor uscat de durere și de neputință.

Și când dispari iar, îmi aud demonii urlând
Trosnind sub presiunea vieților toate
Pe care nu le-am trăit,doar le-am fumat,plângând,
Cu ochii înspre cer și mâinile legate.

Dar ai venit tu c-un zâmbet și-o salvare
Și te voi iubi și când n-am să mai pot
Și când voi zbuciuma în crunta disperare
Căci la-nceput e 'nimicul', iar apoi a fost tot.