Familia Ambrose

Capitolul 11

— Nu pot să cred cât te-ai înjosit, iubita mea! Îl voi face pe idiotul de Cameron să sufere, să dea cu pumnii în pereți pentru că nu te mai are. A venit timpul să mă răzbun! râse amar, strângându-şi degetele şi mai tare în jurul încheieturilor mele şi provocându-mi o durere groaznică.

Stăteam în fața lui, dar nu îi puteam vedea ochii şi nici chipul, doar zâmbetul lui viclean îmi sărea în ochi şi mă îngrozea de-a dreptul. Voiam să fug, să țip după ajutor, dar eram neputincioasă. Inima îmi bătea puternic şi respirația îmi era întretăiată, însă corpul mi-era mort, incapabil să se mişte de unul singur.

— Sărută-mă, iubire! Fii a mea! buzele i se mişcau lent şi inevitabil se apropiau de ale mele. Eram terifiată şi încercam să scap cu toată puterea mea din mâinile lui.

— Strigă-l pe Cameron, iubito! Strigă-l! Acum e ocupat să strângă altă femeie în brațe, prostuțo!

Am deschis gura pentru a-i răspunde, dar parcă aerul îmi blocase orice posibilitatea de a scoate măcar un sunet. Ce se întâmpla cu mine?

— Banii ți-au luat mințile! Banii, banii!

O durere groaznică mi-a fulgerat întreg capul, iar vederea mi-a fost tăiată de o fâşie de lumină albă şi mult prea puternică pentru vederea mea. M-am ridicat în fund şi am luat o gură zdravană de aer pentru că simțeam că mă sufoc.

De ce îmi bătea inima aşa de tare? De ce mă temeam? A fost doar un coşmar sau era realitatea? M-am întins cu mâna tremurândă după paharul de apă de pe noptieră. Apa rece a fost ca un tratament împotriva focului ce-mi ardea mocnit în stomac. Câteva minute au fost îndeajuns încât să mă liniştesc.

— Trebuie să cobor la parter, mi-am spus în şoaptă, remarcând absența lui Cameron din camera. Razele slabe de soare ce se reflectau pe perete îmi dădeau de înțeles că era trecut de mult de ora cinei. Când dormisem aşa mult?

Încă slăbită am coborât cu greu zecile de trepte care duceau spre parter, livingul era gol, iar în bucătărie era Jasmine, bucătăreasa preferată a lui Cameron, care gătea ceva de zor. Cum m-a văzut aceasta s-a îngrijorat şi s-a oferit să cheme pe cineva să mă ajute să merg, însă am asigurat-o că sunt bine.

În schimb, am întrebat-o dacă ştie ceva despre Cameron. Doamna cu păr brunet şi cu privirea blândă şi călduroasă m-a informat cum că brunetul era pe terasa din spate cu James. I-am mulțumit cu zâmbetul pe buze după care am început să îmi târâi picioarele până la uşa din spatele scărilor.

Nu ştiam exact de ce îl căutam pe Cameron, dar voiam să fiu în preajma cuiva. În urma coşmarului rămăsesem cu un sentiment ciudat, iar singurătatea îmi aducea aminte mereu de acele replici pline de venin.

— Nu mai fi aşa de dur cu ea, Cameron. E nouă, e înconjurată de străini, o sperii cu apucăturile tale! vocea lui James mă oprise din mers. M-am camuflat după uşă în aşa fel încât să îi pot pe amândoi. James părea pierdut pe gânduri, iar Cameron... el fuma ca de obicei, privind într-un punct fix.

— Ea şi-a dorit viața asta, James. Tu crezi că e mai bună decât toate celelalte? Îmi vrea banii, omule. Asta vor toate femeile care sunt cu mine, vocea lui era extrem de joasă şi părea foarte convins de ce spunea. Nu puteam spune că nu mă deranjase afirmația lui, dar trebuia să recunosc că avea dreptate. Nu eram altceva decât o materialistă.

— Şi faptul că a renunțat la familia ei pentru tine?

— Pentru banii mei, îl corectase Cameron, expirând fumul de țigară în aer. Mi-am închis ochii şi am încercat să uit de imaginea mamei şi al Alinei. Chiar aşa de nepăsător era? Mă sacrificasem pentru el, pentru familia lui şi el nici măcar nu lua asta în considerare?