Capitolul 27

7.9K 567 48
                                    


— Uite-l cum flirtează cu ele, Raluca! Lauren îmi dăduse un cot în coaste în timp ce privea în dreapta mea la cineva care era cel mai probabil Cameron.

— Nu vreau să mă întorc, am glumit într-un mod serios, știind că nu-mi va plăcea ce voi vedea. Prefer să mă uit la invitații care tot vin, am adăugat luând o gură dintr-un suc dulce și aromat de portocale.

— Îl sorb din priviri tipele alea, adăugase ea parcă vrând să mă întărâte să mă uit. Bătăile inimii s-au accentuat imediat cum am auzit cuvântul „tipele" și o ușoară stare de gelozie îmi traversase pieptul în grabă.

Fără să îmi pot potoli instinctele, m-am întors către locul cu pricina și le-am fixat cu privire pe fetele blonde care îi zâmbeau larg lui Cameron. Erau genul acela de femei carismatice care intră foarte ușor sub pielea unui bărbat, contrar mie.

Iar brunetul, ca un idiot ce era, își expunea pieptul dezgolit de cei doi nasturi desfăcuți în fața lor, iar sacoul și-l ținea pe umeri semn că fusese plecat afară să fumeze. Poate de acolo s-au agățat cele două blonde de ele.

— Tipic lui, am dat din umeri resemnată, lăsându-mi ochii să cadă pe ecranul telefonului. Mă simțeam dată deoparte, dar pentru prima dată după mult timp nu mai aveam puterea să mă revolt, să fiu deranjată sau să îl resping. Tot ce puteam face era să aștept, să las timpul să treacă în speranța că brunetul va fi atent la ce va face în viitor.

— Ce-i cu fața asta? Lauren mă forțase să mă uit la ea și imediat după ce mă cercetase agent cu privirea, dăduse din cap de parcă și-ar fi dat seama de ceva. Voi doi sunteți cumva certați și el caută să te facă geloasă?

— Eram bine când am plecat de acasă, am adăugat plictisită, privindu-l încă o dată pe bărbatul care avea grijă să îmi facă zile amare. Văzuse că îl privisem de câteva ori și încheiase discuția rapid cu domnișoarele.

Îi simțisem parfumul tare imediat ce s-a așezat lângă mine, însă am preferat să mă prefac că vorbesc cu Lauren. Bruneta înțelese ce voiam să fac și intrase rapid în jocul meu, astfel că îl ignorasem pe Cameron mai mult de jumătate de oră.

Salonul luxos în care se ținea petrecerea începea să se umple, iar liniștea apăsătoare se transformase într-o agitație mult mai confortabilă. Lumina difuză mă făcea să mă simt mult mai bine, numai prezența lui Cameron îmi strică starea de spirit.

Tresărisem când îi simțisem din nou degetele strângându-mi coapsa dreaptă ce era dezgolită de materialul de culoare vișinie al rochiei. Îmi plăcea, se simțea bine mai ales când știam că vine de la el, însă când acorda atenție și altor femei totul era egal cu zero.

— Unde ți-e papionul? l-am întrebat contrariată, întorcându-mi capul spre el. Rânjea mulțumit în timp ce-și căuta cu disperare o țigară.

— Nu știu, o fi prin patul uneia dintre tipe! zâmbise șarmant după care expirase fumul toxic de țigară în direcția opusă mie.

— Îți bați joc de mine, am concluzionat cu mult calm, sprinindu-mi capul într-o mână. M-am săturat de tine, Cameron! i-am mărturisit, privindu-l în ochi preț de câteva secunde.

— Nici nu am ajuns în pat și tu deja te-ai săturat.

— Ai băut ceva? l-am întrebat amuzată.

— Încerc doar să detensionez atmosfera. Ești la fel de fericită precum e și James în legătură cu logodna, adică deloc! trase de trei ori la rând din țigară după care o stinse și se întoarse în totalitate spre mine.

— Nu-mi place ce faci, Cameron. Nu e nevoie să intri în conversație cu orice femei doar pentru a căpăta atenție din partea mea.

Nici nu terminasem bine de vorbit, căci pufnise în râs. Începea să mă scoată din minți.

Familia AmbroseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum