Capitolul 13

8.2K 641 62
                                    

— Te-ai descurcat fără să te vadă? James mă întrebase destul de tensionat odată ce am urcat în mașină. Fugisem destul de tare pentru că deșteapta de Serena mă văzuse în timp ce îi făceam poze. Scumpul ei frate și întreaga familie Ambrose aveau să afle în curând în ce ipostaze am surprins-o pe fata lor în compania unui tip cu cel puțin zece ani mai mare decât ea.

— Era cât pe ce să ies șifonată din toată treaba asta, dar am tot ce îmi trebuie pe telefon! i-am zâmbit mulțumită și obosită în același timp. Alergasem ca în filmele cu proști cu ei doi pe urmele mele. Îți mulțumesc, James! Nu știu ce m-aș fi făcut fără ajutorul tău, i-am recunoscut, așezându-mi palma peste brațul lui.

— Cameron bănuiește ceva, Raluca. M-am sunat de vreo zece ori până acum, vorbise cu seriozitate în glas în timp ce își luase telefonul de pe bord. Mi-am dat ochii peste cap și brunetul din stânga mea a reacționat râzând amuzat.

— Da, probabil i-am rănit orgoliul când i-am spus că nu vreau să mă ducă el, i-am răspuns plictisită, pierzându-mă cu privirea asupra inelelor strălucitoare de pe degetele lungi ale lui James. Bărbatul ăsta era ca un zeu, mă întrebam dacă era oare însurat.

— Nu-i așa rău dacă ajungi să-l cunoști, încercase el să mă facă să zâmbesc. Poate James nu știa cum se comportă cu iubitele lui în privat sau mai bine zis cu mine.

— Da, James. În afară de a face crize de gelozie și de a mă acuza de unele lucruri, ce poate fi bun la el? l-am întrebat descurajată, amintindu-mi de toate seriile de până acum în care nu s-a deranjat să se poarte mai frumos în prezența mea.

— Poate e gelos pentru că are o femeie frumoasă lângă el și știe că poate atrage atenția multor bărbați! James rosti serios în timp ce depășea periculos, dar cu o agilitate de nemaivăzut câteva mașini.

— Asta-i bună! am râs amuzată.

— Se schimbă total când îi place o femeie. O să te cucerească și atunci o să îmi mai spui tu cât de „gelos" este, sunt convins că îți vei schimba părerea! James părea amuzat în timp ce eu eram de-a dreptul zăpăcită. Nu aveam de gând să îl las să se îndrăgostească de mine sub nicio formă.

— Fii serios, James. În trei ani vreau să scap de el și de familia lui, mi-am dat glas propriilor gânduri, captându-i atenția lui James. Nu știu dacă modificase poziția oglinzii în așa fel încât să mă poate vedea perfect înainte, dar era cert că ochii lui au poposit încruntați asupra mea preț de câteva clipe.

— Te-ai căsătorit pentru bani cu el? curiozitatea brunetului mi se părea puțin cam prea mult. Nu știu ce voia el să afle, dar unele detalii trebuiau să rămână doar pentru mine.

— Dacă te referi la faptul că l-aș putea lăsa fără nicio bancnotă în mână, nu. Nu vreau să îmi bat joc de el indiferent de cât de nesimțit se poartă acum cu mine. Am crezut că am un motiv pentru care să mă căsătoresc cu el, James... am murmurat pierdută printre gânduri, sprijinindu-mi capul în mâna dreaptă. Dar acum nu mai știu ce am de făcut, am recunoscut cu slăbiciune în glas.

Cameron nu îmi era deloc indiferent, cărei femei i-ar fi fost? Avea multe minusuri, mă înșelase, îmi vorbise urât, aproape că mă forțase în noaptea nunții să mă culc cu el, dar toate acestea erau niște nimicuri pe lângă atingerile lui pătimașe. Mă fascina cu orice făcea, trăia totul de o mie de ori mai intens și ochii lui îmi dădeau o stare de dependență de neimaginat. Oricât de mult ar fi greșit, tot i-aș fi căutat ochii și le-aș fi apreciat frumusețea preț și de câteva secunde. În fond, orice secundă în compania lui se transforma în ceva și mai intens.

— Îți place, adăugase James, parcă așteptând confirmarea din partea mea. Și chiar dacă l-aș fi plăcut, nu i-aș fi spus lui. Era un lucru destul de important și pe care trebuia să îl știu doar eu.

Familia AmbroseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum